cu tragica tristete, am constatat ca mi-e foarte greu sa citesc dilema pe net. am nevoie de ziar, vreau sa-l deschid cu mana mea, sa iau articolele la rand (de obicei, incep cu 13, 14 - nu inainte de-a fi aruncat un ochi rapid pe rubrica lui cosasu- si fac drumul invers, pana la plesu), sa ma opresc cu privirea unde vreau, sa indoi paginile, sa netezesc colturile, sa miroase a hartie de ziar, sa decupez, sa-l pun deoparte cat imi fac un ceai si-apoi sa continuu de unde-am ramas, sa-l asez langa pat, pe jos, inainte sa sting lumina.. acu imi dau seama ca in 2008 se fac 10 ani de cand citesc dilema, am crescut cu ea, e normal sa-mi lipseasca. e ca si cum mi-ar zice cineva sa-mi dau jos ochelarii si sa ies asa pe strada. nu pot, ca-i am de la 2 ani.
dilema e obiceiul care-mi lipseste cel mai mult de acasa. ma tot gandesc daca sa-mi fac abonament si s-o primesc prin posta. da dup-aia ce fac cu teancu de dileme la anu pe vremea asta, cand imi schimb iar casa?
2 comentarii:
yup, I know how you feel. acum vreo cinci ani, cand am plecat prima data pentru mai multe timp din tara, unul dintre lucrurile care mi-au lipsit cel mai mult a fost dilema pe hartie. de craciun, cand m-a vizitat cineva de-acasa, i-am cerut sa-mi aduca cat mai multe dileme si catavenci :)
e reconfortant sa stiu ca-mi intelege cineva durerea:d multam, frazen:)
Trimiteți un comentariu