marți, 24 martie 2009

nasul


am un nas mare. cel puţin aşa zic eu. e absolut interzis (prin legile interne ale statului meu privat) să mi se facă poze din profil. dacă-l văd cu coada ochiului în oglinda de la lift sau în vreo vitrină, mă ia cu ameţeală. unii au încercat să mă facă să înţeleg că nasul ăsta e o ficţiune pe care-am inventat-o aşa, din plictiseală. alţii au zis s-o las încolo de alintătură. în orice caz, poate ar fi bine să ştiţi că într-a şasea, când ieşeam de la ora de matematică a domnişoarei cohal, de-abia am apucat să deschid uşa de la clasă, că dintr-o direcţie necunoscută mie (probabil stânga) a venit în maare goană un tip dintr-a opta b care m-a izbit groaznic (idiotu se uita în altă parte), de-am căzut ameţită pe pătratele alea alb cu negru de pe hol. aveam un pulovăr galben, cu mâneci evazate (era al maică-mii) şi l-am umplut pe tot de sânge. pentru că idiotu mi-a spart nasul. care, din ziua aia, are o mică ridicătură chiar sub punctul pe care se sprijină ochelarii. (şi tot din ziua aia ştiu că sângele iese din haine dacă dai cu apă rece, nu caldă.)
încă nu ştiţi tot. de la mama am moştenit un simţ olfactiv extrem. miros tot. aş putea să spun, la fel ca amicul william (carlos williams): "Oh strong-ridged and deeply hollowed/nose of mine! what will you not be smelling?" şi "Must you taste everything? Must you know everything?/ Must you have a part in everything? ". treaba asta mi-a produs destule neplăceri. de exemplu, în acceleratul timişoara-iaşi, puiul fărâmiţat pe bucăţele de ziar şi berea răsuflată băută dintr-o sticlă de american cola mă trimiteau urgent pe hol, ore întregi, cu braţele spânzurate deasupra plăcuţei pe care scrie e pericoloso sporgersi în trei limbi de circulaţie internaţională. la fel, dacă se-ntâmplă ca cineva care-a scăpat o picătură de parfum în plus să treacă prin preajmă, strâmb din nas, involuntar. sunt sclava nasului meu.

şi, ca să răspund în sfârşit la leapşa primită de la crocolili, încep cu mirosurile la care nasul meu se cutremură de dezgust:
iarbă proaspăt tăiată, înăuntru de maşină, benzină, frigider dezgheţat.

şi continuu cu cele la care se cutremură de plăcere:
cafeaua măcinată (oricât de ieftină ar fi), liliacul de unu mai, la casa lui sadoveanu de la agronomie, praful muiat de ploaie, praful uscat la soare, usturoiul, ceapa prăjită, ciupercile ieşite după ploi, la văratec, dulceaţa de trandafiri, şerbetul, busuiocul şi cimbrul în mâncare, levănţica în uleiurile mele de corp şi printre haine, caimacul, muzeele, tutunul şi parfumul amestecate pe gâtul bărbaţilor, îngheţata cu cicoare, ceaiul de tei, plăcinta cu vişine, lemnul, casele de bunici, camera mea pe-ntuneric, răşina de brad, acuarelele, marea dimineaţa, orezul cu lapte şi scorţişoară, lipiciul de pe timbre când îl umezeşti cu limba.. eu nu văd lumea, o miros. aş putea face liste de mirosuri pentru fiecare oră a zilei, meniuri olfactive pe care să vi le servesc înainte de culcare. chiar, aţi visat vreodată un miros?

să mă mai şi opresc totuşi. în poză e o sculptură de la stockholm. şi suedejii ăştia, mare pişicheri.

(a, două ştiri. azi mi-a făcut curte stanley fish, demonstraţiile lui au claritatea filosofiei analitice şi-un umor de pragmatic scandalagiu. nu pricep de ce nu e încă tradus în română. iar pe site-ul npr-ului se poate asculta ultimul album al lui cohen, live in london. şi, fără nici o legătură, vreau la vară în portugalia.)

iar "parfumul" nu mi-a plăcut. e atât de bine scris, încât mi s-a făcut greaţă citindu-l şi-am abandonat.

17 comentarii:

Anonim spunea...

deci:
1 femeile cu nas mare joaca, indeobste, un rol important in istorie - spre deosebire de cirne; se va vedea (pt k 'the nose is young') ce vor face, istoriceste, femeile cu nose jobs...
2 iti place 'mirosul de ceapa prajita'?!? NO way!!! de cind s-au asezat 2 tanti transpirate (= mirosind a ceapa prajita) la cannes, la proiectia de la 8 juma dimineata, mi se intoarce stomacu/ficatu/whatever numai cind ma gindesc... dar nah, de gustibus, felicitari pt organele tari
3 mda, ar fi interesant un 'olfactorium', se stie k mirosul este simtul care ne apropie cel mai mult de animale; eu, de ex, recunosc k 90% din amintirile mele sint declansate de 'madlene' olfactive - cum ar fi mirosul de la tevile de esapament, sau ala de eter: mama imi dadea intotdeauna vata imbibata-n eter cu care-si stergea oja dp unghii si eu o reniflam, asa, ca o versiune precoce a unui personaj trumancapotian...
4 vai, eu dupa 'parfumul' (cartea, nu filmul!) ma innebunesc, mamitzo!
dar daca nu vrei s-o citesti - i respect that; daca vrei, iti zic eu cum se termina ;)

Anonim spunea...

pai s-ar putea spune ca mai semeni si cu personajul din "copiii de la miezul noptii" (am uitat cum ii zice). care, in urma unui accident copilaresc, capata un simt olfactiv extraordinar.
si off the record, I have the same feeling about my nose. in clasa a sasea am stat tot timpul in banca cu capul un pic sucit, ca sa nu cumva sa-mi vada profilul baiatul de pe rindul din mijloc de care eram profund inamorata :)

luiza spunea...

leo,
1. aşa mă amăgesc şi eu, că nasul e un semn al predestinării.
2. ceapa caramelizată, mmmm...
3. am uitat o supermadlenă, mirosul de abur fierbinte din centrala termică unde ne jucam, eu şi prietenii mei de la bloc:) (ce tare e aia cu eterul!!)
4. nu-mi zi cum se termină, că am văzut filmu :D şi m-am plimbat prin grasse destul ca să ştiu cum se poate simţi un om cu nas sensibil într-un oraş parfumat cum e ăla.

vera, acu chiar nu mai pot evita cartea aia, mai ales că ştiu că are legătură cu o anumită zi (15 august, care-i ziua mea de naştere:).
şi dacă ce zice leo e adevărat, noi şi nasurile noastre vom schimba lumea!

pantacruel spunea...

mă, da' numai năsoase pe blogul ăsta! :p
iar daca ce zice leo nu e adevarat... lumea va ramane neschimbata si dupa ce nasurile noastre accesoriu vor disparea :)

Anonim spunea...

Cohen cinta la Londra si eu comentez aici, la tine in casutza, ca voiu sa dzic:
1. eu sint vera si nu stiu cine este cealalta vera, dar nu sint eu.
2. leo are dreptate: copil idiosincratic, si eu adoram mirosul de acetona, de pe vata cu care se stergeau unghiile de oja+ mirosul de dentist (pentru care nu aveam nici o conotatie, prima carie am avut-o la 34 de ani).
3. leo are dreptate: cartea 'parfumul' e geniala, trebuie, la un moment dat, s-o citesti.
4. leo nu are dreptate, decit partial: evident, mirosul de ceapa prajita e dezgustator pe haine sau in par, dar nu in bucatarie sau la masa.
5. nu, cafeaua proasta miroase urit. eu stiu de la 5-6 m daca ce mi se aduce la masa, la circiuma, e cafea proasta sau nu. stupefiez poporul mai dus la biserica decit mine cu fitzele mele olfactive. (Am mutat toat echipa cu care eram la Constanta, dupa o noapte intr-un hotel puticios!).Viata e grea cind esti foarte sensibil olfactiv, mai ales acum, cind mirosurile placute/minunate dispar pe rind. am mai povestit, dar zic si aici: am cunoscut o domnisoara care, la 20 de ani, nu stia cum miros trandafirii. de frezii, nu mai vorbim. plus badele din Amzei, care m-a injurat ca miros perele si apoi nu le cumpar, pt. ca nu au miros. "Da a ce trebuie sa miroasa?", m-a intrebat el, sincer. "A pere!", i-am zis eu, stupefiata. "Da-te-n p...a mea!", mi-a zis, cu hotarire si dispretz.

Rareș spunea...

Îmi place și fotografia. Da, am nasul mare, evident :)

ioana spunea...

of tu luiza. aş zice că:
1. nasul ţi se potriveşte cu faţa şi e ok aşa cum e (asta e din "house" că şi acolo e unul complexat de nas);
2. ştiu şi eu cum e cu simţul olfactiv. eu simt şi gusturile foarte puternic. de ceapă prăjită în schimb, nu m-aş entuziasma în veci (poate fiindcă mi se face rău!?!);
3. eu am terminat de citit "parfumul" dar şi mie mi s-a făcut groaznic de greaţă, mai ales la primele 30-40 de pagini.. e bună cartea dar n-aş mai citi nimic de süskind (mi-a lăsat un gust amar rău de tot);
4. cafeaua miroase formidabil dar dacă nu e bună, poate să aibă şi un miros oribil care seamănă cu urina;
last but not least, aş mai adăuga listei tale de chestii încântătoare pentru nas şi salata de vinete proaspătă, când sunt încă un pic calde vinetele, salata de roşii cu telemea şi oţet de casă cu tarhon, mirosul de vânt din haine când s-au uscat în curte pe sârmă, mirosul de fum de ţigară în aer liber în spaţii cu multă iarbă (în Arad îmi permiteam să-i zic miros de ştrand că acolo aşa miroase) şi încă nişte chestii. din copilărie mi-a rămas mirosul de lipici la cutie din care aveam la grădi (nici nu se găsea alt lipici pe atunci) - din ăla cu spaţiu pentru lopeţica de lipit, ăla îl mâncam pe vremea aia şi eu şi ceilalţi copii.

Anonim spunea...

ai observat ca o casa locuita doar de oameni batrani are un miros specific? ala nu-mi place neam, era sa lesin odata la strabunica-mea
"lipiciul de pe timbre când îl umezeşti cu limba"? fii atenta, altele au patit-o (ma refer la episodul din seinfeld)

Anonim spunea...

leapsa olfactiva se ia sau tre sa astept invitatie speciala?:D

luiza spunea...

panta, cuvântul "năsos" e odios şi-l detest.

vera care nu e cealaltă vera, e totuşi frumos să avem două vere :) şi recunosc că, în ceaşcă, orice cafea proastă miroase a blană de câine în ploaie. da eu vorbeam de cafeaua proaspăt măcinată, de boabele alea strivite care, deşi vin de pe plantaţiile din mizil (acu or să-mi sară în cap toţi mizilenii. miziliii? miziligenii? mizilicii?), tot a cafea miros.

push, cred că doar femeile cu nasul mare vor cuceri lumea. bărbaţii cu nasul mare or să aştepte să vină vremuri mai bune.

ioanooo, lamulţiani! şi te-am mai şi visat aseară. şi mai eşti şi la cluj acu. şi dacă-mi spui că mănânci salată de vinete SAU lipici din cutie, o să mor de poftă.

pobby, ştiu, miroase-a dead end în casele alea. da dacă bătrânii de-acolo sunt simpatici şi, eventual, şi bunici, poate să miroasă a anii 30 şi-a vacanţe la ţară. adică bine.

bola, se ia ca gripa :D

Anonim spunea...

@Luiza: À vue de nez, mă cutremur de plăcere la cam aceleaşi mirosuri (nu ştiu cum e îngheţata cu cicoare!).

La alea la care mă cutremur de neplăcere refuz să mă gîndesc (la unele pagini, era să arunc Parfumul din mîini). Dar e mai bine, deţin de curînd un antidot: un flacon cu parfum de N. - lapte şi un soupçon de caramel :)

Anonim spunea...

exista o floare, destul de discreta, al carei parfum este 'imprestiat' chiar de numele florii: se cheama pois de senteur - si este minunat...

ps pt mine insa, cum stii prea bine, louise, nimic nu bate parfumul (puternic & imbatator) de giroflee ;P

Anonim spunea...

@Luiza - Şi mie mi se pare că "Parfumul" e scris perfect. Cred că Süskind scrie greu, rescrie mult, de unde impresia de şlefuire în exces. Dar mie-mi place de el, printre altele, tocmai pentru că scrie puţin, şlefuieşte mult, e discret... :).

Povestirea mea preferată din Süskind e "Le testament de Maître Mussard", o ştii? E foarte amuzantă şi, bineînţeles, foarte bine scrisă :)

Ce meniu de mirosuri i-ai servi lui Suskind înainte de culcare?

luiza spunea...

alexandru, îngheţata cu cicoare e de când eram eu mică (sper că n-am inventat-o!), era maro şi avea gust de lapte pufos.

leo, n-am mirosit niciodată pois de senteur. de unde crezi c-aş putea face rost de aşa ceva? :D

m. grenouille, lui süskind i-aş servi mirosurile următoare: cearşafuri apretate, cameră de tânără domnişoară aerisită iarna devreme (camera, nu domnişoara), flacon de vitamine, vată îmbibată cu spirt, ploaie rece, raid şi, desigur, cerneală albastră.

Jerome spunea...

Aceeaşi obsesie cu pozele din profil o am şi eu, deşi, uneori, din impuls masochist, mă uit cu viteză fulgerătoare în oglindă la profilul meu. Flash, scream, flash!

La mine, fiecare vis are miros, până acum nu m-am gândit că ar putea fi altcumva. Totuşi, câteodată, când miros visând se întâmplă să visez..marea, de exemplu,dar să simt mirosul din camera mea.

luiza spunea...

dragă jerome, mi-ai amintit, cu mirosul mării şi visele tale, de l'éloge de l'amour al lui godard. acolo-i o cameră plină de mare, în somn.. (mă rog, nu mai ţin minte exact, poate-l vezi tu şi-mi spui)

Jerome spunea...

Mulţumesc pentru recomandare, am citit despre film şi m-am hotărât să-l vizionez. O să-ţi spun apoi dacă ai avut dreptate sau nu. :D