vineri, 10 aprilie 2009

coco fără chanel

ieri am fost la prima mea avanpremieră de-aici. coco avant chanel intră în cinemauri pe 22 aprilie. e-un film aşa de proooooost, lent, stângaci, previzibil ("cusut cu aţă albă", cum zice tata totimpu despre filmele proaste. în cazu ăsta se potriveşte dublu:D), genul la care pufneşti în râs când iubitul ei moare (pentru că accidentul de maşină era pregătit de vreo 10 minute..). două ore despre cum era gabrielle/coco înainte să devină chanel. ei, păi cum să fie. era şi ea o fată săracă da' demnă, pe care-o durea în cot de convenienţe şi-o enervau corsetele, că strângeau prea tare. aşa că lua cămăşi din dulapul bărbaţilor ei (doi la număr, nu simultan) şi-şi făcea din ele rochii sobre. nu s-a măritat niciodată. evident, a avut o mare iubire (un englez jucat atâât de prost, zici că aveai în cadru un clişeu despre englezi, nu un personaj) care-a murit tragic. m-am amuzat, regizoarea a vrut să facă un fel de biopic jamesivoryan. a ieşit un sirop cu buget imens, în care personajele vorbesc cartonat (din cărţi, adică) şi-n care singurul lucru demn de atenţie sunt costumele.
ei, nu chiar singurul. audrey tautou joacă bine şi, cum ştim toţi, e frumoasă. aseară a venit şi ea (o aveţi în poza de mai jos, pe care-am pus-o nu ca s-o vedeţi pe audrey, poza e prea proastă pentru asta, ci ca să mă dau mare) la avanpremieră. fragilă, tunsă scurt, în blugi, pierzându-se în răspunsuri, făcând glumiţe, alergând în sală ca să-şi pupe vărul. mai bine stăteam două ore s-o văd aşa decât în filmuleţul ăsta de duzină cu buget de milioane (19, mai precis).
ei, şi cu cine mă-ntâlnesc eu la metrou? cu vincent g. (căruia probabil i-a crescut cota, de apare iar în publicităţi)
(cuvântul pe care-l salvez azi e "recamier". m-am gândit să mă joc din când în când de-a benardpivot, iar recamier mi se pare un început perfect. nu pricep de ce nu mai folosim cuvântu ăsta.. de exemplu: "iată, un recamier" sau "ana are un recamier" sau "marchiza era dna de récamier" sau "iubito, udă tu florile cât mă ocup eu de recamier")

7 comentarii:

editorcassh spunea...

vreau să-l văd şi eu, numai că Audrey joacă! mersi de recenzie)

luiza spunea...

:)) asta nu-i recenzie, îs prostioarele care mi-au trecut mie prin cap dimineaţa, la cafea.

boladenieve78 spunea...

1-maine e ziua lu' vincent, l-ai pupat de la multi ani?:)
2-propun ca filmul respectiv sa ruleze pe fatada de la cocor shanel (vad ca asa pronunta unii)

luiza spunea...

1. uitasem. am să-l sărbătoresc imaginându-mi că trec cu avionu pe deasupra buffalo-ului şi scriind 66 cu degetu pe scaunul din faţă.. chiar aşa, pe mine de ce nu mă cheamă la ziua lui? îi duceam un borcan cu dulceaţă, ceva..
2. da, dar numai dacă vine şi audrey la cocor.

LZ spunea...

Ma asteptam sa fie slabut filmul; recenzia ta m-a facut insa curioasa sa-l vad

vera spunea...

si "marchiza" e un cuvint frumos la care eu tin foarte mult (nu ma refer la sora mai saraca a contesei sau ducesei, ci la vestibulul ala exterior lipit de casele bunicilor). Bunica mea chiar are marchiza la casa si recamier in "sufrageria mica" :)

luiza spunea...

LZ, nu pricep de ce-ai vrea să vezi un film despre care credeai că-i prost şi despre care eu zic că-i catastrofal. o fi pentru că nu-ţi inspir deloc încredere:)

vera, daaa, clar, marchiză vreau şi eu când o să am casa mea. şi dacă o să lipsească din decor, îmi fac eu una, de carton :D