luni, 1 iunie 2009

post-air


sâmbătă a ajuns pedeseu aşa de târziu pentru că şi eu am ajuns târziu. dimineaţa am mers cu americancele la marché de la mode vintage (să fie clar, la mine movu nu se-asortează niciodată cu verdele, da mor după hainele de'altădat). dac-aş fi ajuns acolo când aveam 15 ani şi eram extremdehippie, aş fi cumpărat o saltea şi n-aş mai fi plecat de-acolo. aşa, am vrut o rochie 70s, am luat o rochie 70s, am plecat.
am plecat la air. mai întâi la lectura din tom sawyer. teribil, extraordinar, minunat, îmi aminteam totu! deşi am citit cartea aia pe la 9 ani, crecă mi-a plăcut aşa de mult încât am ţinut minte scene şi replici întregi. textu a fost ales şi citit foooarte fain de denis podalydès. sub sticla aia de seră se făcuse o căldură mortală, dar copiii s-au mutat lângă scenă şi-au ascultat cuminţi până la capăt. (a, şi de ce au ales ei tocma tom sawyer? pentru că romanul are o traducere nouă în franceză şi treaba asta merita sărbătorită :)


(domnii ăştia simpatici sunt maeştri brutari şi-au împărţit pâinici copiilor după lectură)

după tom sawyer urma o pauză de-o oră până la brendel. n-am avut ce face şi m-am dus la bilete, să văd dacă mai sunt locuri pentru întâlnirea cu juli zeh. nu mai erau, am fost trecută pe lista de aşteptare et, en plus, je me suis fait draguer par un pauv mec, un tip de vreo 50 de ani care venise să ia bilete pt el şi nevastă-sa (!!!!) la arielle dombasle citind o nuvelă inedită de-a lui duras. nici nu mi-am dat seama că despre mine vorbea când a zis: poftim, din cauza dvs. am greşit codul pin.. dup-aia a continuat cu: vai, da la şarmu pe care-l aveţi, n-ar trebui să fiţi pe nici o listă de aşteptare. m-am făcut brusc acră aşa cum ştiu eu mai bine, i-am aruncat o replică de strepezit dinţii şi-a plecat fără să mai spună nimic. şarm, auzi. sper măcar că nevesti-sii i-a plăcut de arielle.

buun, şi-acu ajungem la alfred brendel. am ştiu eu c-am să-l iubesc. când să pună piciorul pe scenă, s-a împiedicat cumplit, iar toată sala şi-a ţinut răsuflarea. paul holdengräber (cel care urma să modereze întâlnirea), l-a luat repede de braţ şi l-a condus până la scaun. aplauze furtunoase. (flashback: eu ieşind în pas alergător din sala de colocviu de la braşov, alunecând şi căzând pe spate chiar în faţa distinşilor membri din comisie, care ieşiseră în pauza de cafea - nu ştiu dacă radu vancu mai ţine minte -. muşina culegându-mi lucrurile din poşetă care aterizaseră cât mai departe unele de altele, bodiu întrebându-mă dacă am păţit ceva. ceilalţi hohotind în barbă. întotdeauna m-a înduioşat stângăcia, mai ales pentru că eu o practic cu atâta succes.) s-a râs mult la întâlnirea asta, s-a vorbit de literatură şi muzică, de absurd, nonsens, umorul din muzica clasică (brendel spune că e esenţial şi că a fost trecut prea multă vreme cu vederea), de greşelile de teorie muzicală din dr. faustus (nu se ştie de ce adorno nu l-a corectat niciodată pe mann, deşi scriitorul îi citea frecvent pasaje din romanul la care lucra), despre edward gorey (imagine my thrill), despre zelig (imagine my double thrill). brendel a avut ultimul concert la finalul anului trecut. acum pictează, scrie, îşi vede de treburile lui. nu plănuisem să mai trec pe la masa cu dedicaţii, dar n-am rezistat. a trebuit să mă duc după să-i spun cât de mult mi-a plăcut de el şi cât de mult ţin la zelig şi la gorey. i-am întins un cd cu bach (italian concerto şi chromatic fantasia and fugue). a semnat, am povestit despre zelig, după care s-a uitat la coperta cd-ului. l-am ales pe cel bun, întreb. da, e una din înregistrările mele preferate, zice zâmbind. triple thrill.
(paranteză pentru moderator. când l-am văzut pe paul holdengräber, mi-am zis "i wanna be like him when i grow up". e directorul programului de întâlniri publice de la new yourk public library, ştie vreo 5-6 limbi străine, îţi vine cu citate din cohen sau din beckett când nu te-aştepţi, face panaramă, ştie să întreţină discuţia, ştie să facă pe inocentu, e sâsâit, dispare în spatele interlocutorului ca să apară apoi cu câte-o întrebare genială. le-a luat interviu până acu lui zizek, clinton, rushdie, grass, mailer etc. zici că s-a născut ca să facă ce face. vreau şi eu să mă nasc pentru aceeaşi chestie :D).



and now, let's talk about saša. saša, i know you'll be reading this eventually (with your mother and all ;), so i'd better write it in english (even though my english is not as good as my french, but still, it's better that my german..). i wanna be polite. otherwise you'll just see your name and think i said terrible things about you. so, saša stanišić (i had the impression that everybody got his name wrong, these french people...) was invited, together with nancy huston and antonio ungar, to speak about what it's like to write from the point of view of the child. did i like nancy huston? of course not. i read her novel, l'empreinte de l'ange, a while ago and thought it was just boring and lackind any kind of spark. nancy huston tries very hard to be interesting (and the french adore her, there were big rounds of applause after almost everything she said), but fails big time. she doesn't have a sense of humour, she's dry as the sirocco. anyway, saša and antonio did a very good job. they both wrote beautiful texts for this debate ("beauty, gravity, horror" and "the untamable point of view of the child karim", karim being ungar's child:). in fact, saša's text was very touching (with the story of him being a little child hidden in a cellar from the bombardments, a child who had to learn from a spider that had a web in that cellar what is it like not to be afraid..). he also spoke about how a writer has to be careful and not over-control his child character, how literature is there for things never to be forgotten.. at the end of this debate, i was mad at the french for loving nancy huston so much and i absolutely wanted to read ungar's book, las orejas del lobo, but bought so many books that week that i had to stop somewhere.. afterwards, i went as a groupie to meet saša. i didn't even had his book, because i left it in romania. i just wanted to say hi. so i said hi. and saša was very very nice. he said he was wondering whether i was going to come or not. so we talked and talked about how much my friends like his novel, about how i read only the first 30 pages and found it too good to be read in a hurry, until i noticed a queue of impatient people waiting to have their copies signed. saša said he was probably gonna come to romania this fall, but wasn't sure (so, how about that, saša?), asked me to say hi to vera and then i had to go, as people got really angry with me keeping saša busy. anyway, if you're coming this fall, we'll throw a literary party for you and we'll speak about your novel all night long drinking tea and milk. just kiddin. if you come, we'll show you around. and you'll get to meet vera (in fact, i'll get to meet her as well) :)

and since today is the 1st of june, i have two gifts for all the kids out there that were kids when i was one too.
first of all, some toys, courtesy of john zorn.
and then, something that needs absolutely no introduction:

22 de comentarii:

Anonim spunea...

Cum sa nu-mi aduc aminte episodul cu pricina? O, tempora...
Cami l-a citit pe Sasa S. in spital, asteptand nasterea :) Si se vede treaba ca i-a fost de ajutor.
Tare faine postarile tale, sa stii.

Radu

vera spunea...

luiza,
textul tau a fost o mare bucurie intr-o zi de marti fara 3 ceasuri rele, da' nasoala. hai ca ma duc sa-l mai citesc o data si dup-aia investighez ce posibilitati sint sa ma mut la lyon sau in alt oras unde se-ntimpla astfel de chestii misto :)

dear sasa, pls send a message when you decide to come in romania, I'll prepare some "mentosane" :))

pushthebutton spunea...

Deci eu cred că asta vreau să citesc mereu. Mulțumesc.

luiza spunea...

radu, mă gândeam eu c-asemenea coregrafie nu se poate uita :D (şi ce frumoasă coincidenţă cu sasa şi cami :)

vera, tre să ieşim şi noi la o citronadă când trec prin bucureşti (adică pe la sfârşitul lui iulie, cam aşa).

pushthebutton, eu mulţumesc. păcat doar că air-ul s-a terminat. acu n-o să mai scriu despre incredibil de palpitanta mea viaţă culturală :D

s|s spunea...

hey guys, i was invited for the second time this year - to bukarest and then afterwards to bulgaria, sofia, but i couldn't/can't go :(

but I'm sure we will get the opportunity to exchange sweets some time!

luiza - nice meeting you!

luiza spunea...

oh, too bad. we'll catch up next time. anyway, nice meeting you too :)

dragoş c spunea...

@s/s - too bad, indeed. maybe next year...
@luiza - faine relatarile! parca as fi fost acolo:)...

luiza spunea...

dragoş, mersi. crec-am umblat toate zilele astea cu şaluleşarpele în buzunar :)

vera spunea...

ah, ce pacat, indeed!
luiza, citronada sa fie, da' io la sfirsitul sfirsitului lunii iulie zbor in vacanta...

Alexandru spunea...

@Luiza: Si eu tin sa ma declar mai mult decit multumit, ca abonat al agentiei de stiri despre tine salulesarpelepress (mai sint abonat si la ziarul personal pe care si-l confectioneaza domnul Radu Cosasu.)

Mi-ar placea sa lucrez ca reporter ocazional pentru agentia ta. Uite, de pilda, tocmai am dat de o stire care te-ar putea interesa: "Pour les besoins du film (Up), des scientifiques ont calculé que 26,5 millions de ballons seraient nécessaires pour faire voler une maison." Nu se precizeaza daca baloanele trebuie sa fie colorate. O sa-mi continuu investigatiile.

(N-am inteles pina la urma daca S.S. e casatorit sau nu : )

Alexandru spunea...

P.S. Deci pentru greblele tale a trebuit sa-mi tapez o doza masiva de francis jammes, n-o sa uit usor asta : )

luiza spunea...

vera, atunci în septembrie, când se termină vacanţa.

alexandru, şaluleşarpelepress chiar ar avea nevoie de un reporter ocazional ca tine. treaba cu baloanele e teribilă, să vezi că la cannes, la premieră, au dat drumu la un munte de baloane (colorate) (http://cannes.blog.lemonde.fr/2009/05/14/lancer-de-ballons/).

(nici eu n-am înţeles. decenţa m-a împiedicat să-l întreb:D)

p.s. aştept răzbunarea greblei :)))

Alexandru spunea...

@Luiza: Acuma am ajuns sa caut si prin haiku-uri:

raking leaves
wind blows
a leaf gets away

Greblatul pare sa evoce pentru japonezi linistea si contemplarea, ceea ce MA SCOATE DIN FIRE simaisi : )

Bientôt sur grand écran: La Vengeance du Râteau : )

luiza spunea...

alexandru, oricum cred c-am încurcat borcanele. am confundat grebla cu furca (ştiu, cum s-a putut întâmpla aşa ceva???). aşa că eu zic să fie un p.d.s. cu grădinarit :)

Alexandru spunea...

Bine ca ne spui acuma, dupa ce am cautat de-am capiat poezii STRICT cu greble : )

(hm, nu stiam ca furca se foloseste la gradinarit :)

luiza spunea...

păi dacă ai de exemplu două-trei căpiţe de fân în grădină, atunci se poate:D

Alexandru spunea...

Data viitoare, cind o sa vrei tramvaie, o sa primesti ricse :)

Zum ma intreba ieri daca avem voie si cu poeme despre 'actiunea de a grebla' sau e musai sa fie cu greble. Ca sa vezi cit de ascultatori si de constiinciosi sintem cind ni se da o tema :)

zum spunea...

ceeee?! era de fapt furcaaaa?!
luiza, eu zic ca daca ai gresit n-are nimic, da' maine sa postezi un poem cu greble :) (ia sa vezi ce frumos e sa cauti asa ceva :P)

Alexandru spunea...

A fost frumos si amuzant, intr-adevar :)

luiza spunea...

zum, alexandru, am fost foarte cu capu'n nori în ultima vreme, mă şi mir că mi-am dat totuşi seama că furca nu e greblă.. noroc că n-am pus lumea să caute poeme despre trident sau furculiţă :D
scuze..

ioana spunea...

Ok, poate e un pic tarziu sa comentez la postarea asta dar am si eu una-doua chestii de remarcat:
1. Luiza, cica a aparut ceva animatie noua unde un nene isi leaga o mie de baloane la casa si isi ia zborul cu dansa cu tot (http://www.imdb.com/title/tt1049413/) - poate merita vazut.
2. Cred ca am citit Tom Sawyer de vreo 10 ori - nu mi-a placut Huckleberry Finn cand eram mica si de fiecare data cand incercam sa-l citesc, ajungeam sa recitesc Tom Sawyer ca erau in aceeasi carte mare si groasa.
3. Cartea mea preferata din categoria "pentru copii" se chema "Jurnalul lui Gian Burrasca" si era geniala (un baietel de 9 ani si aventurile lui intr-o familie cu 3 surori la varsta maritisului, etc.). E scrisa de un nene ce-si zicea Vamba si traducerea veche era publicata la editura Ion Creanga. O mai gasesti la bibliotec de la litere, Cluj. S-a retradus cu titlul "Aventurile lui Ionica Furtuna" si e execrabila traducerea dar daca pui mana pe cea veche, citeste-o si paseaz-o fratiorului ;)

luiza spunea...

ioana, ştiu de film, e chiar "up", cel care-a deschis festivalul de la cannes anu ăsta.
mie mi-au plăcut şi tom, şi huck, în eterna mea fascinaţie faţă de copilăria băieţillor, cu mult mai palpitantă decât aia a fetelor. tot de pe-acolo trebuie să-mi fi venit ideea surorilor de sânge (într-a patra, eu şi ana, prietena mea cea mai bună, în curte la muzeul pogor, scriind un legământ şi semnându-l cu sânge din degetul înţepat cu un ac de broşă:)

o să-l caut pe ionică furtună, deşi frate-miu e din generaţia cronicilor din narnia..