sâmbătă, 19 decembrie 2009

declaraţie

azi, 19 decembrie 2009, ora 5 fără 5 minute dimineaţa, nu e nici un lucru, absolut nici unul mai extraordinar decât sunetul cizmelor mele noi prin zăpadă, piaţa unii pustie, cu luminile de crăciun şi luminile de la grand hotel şi porcăria aia roşie de pe unirea, apoi strada lăpuşneanu, cea mai frumoasă stradă din oraşul meu, pustie şi ea, o stradă de film alb-nergu cu final oarecum fericit, şi iar zgomotul cizmelor mele, scârţâitul grav al zăpezii şi senzaţia că ninsoarea neîntreruptă din ultimele patru zile a fost un eveniment semnificativ al vieţii mele, că a avut o importanţă capitală în mersul istoriei, că din cauza ei a fost învins napoleon la waterloo. deşi era iunie, într-o duminică, iar vântul era chiar călduţ.

4 comentarii:

Ella spunea...

Chiar aseară rememoram iernile din Iaşi şi momentul când mi-am cumpărat cizmele cu care fac iernile grele şi acum.:)Încă mi-e dor, dar din fericire zăpada scârţâie sub picioare peste tot la fel. E iarnă şi aici. :)

als spunea...

piata 'unii' as in 'unirii' - sau pta 'uni' (de-o singura culoare, this being white)? ;)

vasgar spunea...

imi placea Iasiul cu mireasma de tei inflorit. acum imi place si Iasiul hibernal :-)

luiza spunea...

ella, da, noroc că zăpada scârţâie, că are gust şi că, în zilele ei bune, miroase frumos :)

leo, la 5 dimineaţa şi r-urile se mai pierd cu firea..

vasgar, să vezi cam cât de frumos poate să fie în copou. copou alb complet.