vineri, 7 mai 2010

aici era videoclipu. care pornea automat şi enerva pe toată lumea care deschidea blogu. l-am şters. nici nu mai ştiu unde îl găsisem. în orice caz, nadeah şi charlie winston sau cum îl cheamă cîntau nu ştiu ce piesă de la radiohead. cam asta. urmează textu de după videoclip:

nadeah e una din fetele alea frumoase de la nouvelle vague, charlie e băiatu ăla cu like a hobo, iar luiza e luiza care vrea să-l întrebe pe băsescu dacă povestea cu 25 la sută e pe bune, pentru că dacă e, tre să-şi caute alt loc de muncă. luiza, nu băsescu.

(p.s. azi pe facebook un "amic" îşi soma prietenii din listă să-l şteargă dacă au votat cu băsescu. l-am şters şi i-am zis că mi se pare o intransigenţă copilărească. mi-a răspuns că să-mi întreb părinţii cum era cu statu la cozi. m-am săturat de oameni care amestecă lucrurile, de oameni alb şi negru, de oameni care jubilează când pot arunca întreaga vină în capu unei singure persoane. puţintel sânge rece, monşer, şi vedem noi cum trecem şi peste asta.
şi, într-o ordine de idei vecină cu aia de mai sus. m-am nimerit acu vreo 2 ore acolo unde se-ntâlnesc comitetele şi comiţiile scriitorimii române. şi am fost prezentată unui ins pe care-l ştiam, desigur, de prin reviste.
el (peste 40, sub umăru meu, cu un fel de eşarfă roşie la gât, o poşetă cu tapet şi aerul unui gândac de bucătărie): x.y. nefumător.
eu: felicitări.
el (simţind că pierde teren): dar mai sunt şi proaspătul preşedinte ales al..
eu (deja pe jumătate întoarsă către altcineva): -
el: care ai zis că e numele mic?
eu: luiza.
el: da. parcă tu scrii cronică la..
vorbeam deja cu altcineva, aşa că n-a mai continuat.

ştiu că sunt o scorpie fără inimă, da chiar aşa?!

şi, ca să mă mai liniştesc şi eu cât de cât, îmi dedic vioara aia care începe înainte de primu minut şi se termină droit dans le coeur:



(ce frumos arată coperta de la ultimu lettre internationale. înăuntru, 5 sonete de borges, o conversaţie între michnik şi isaiah berlin care se cheamă "oamenii buni construiesc ghilotina", un preview la "ce mai rămâne din cultura franceză" de la art, un text cu titlul "rue samuel beckett" şi multe multe pagini care miros a cerneală şi care sigur îţi lasă urme pe faţă dacă-ţi bagi nasu înăuntru. de-abia aştept)

4 comentarii:

als spunea...

vai, UNDE e 'rue samuel beckett'??

ps as fi vrut sa vad si eu cum e 'poseta cu tapet', esti sigura k n-ai vrut sa zici 'tapette'? ;))

ainaw spunea...

Salut! Vrei să facem schimb de link-uri? Dacă vrei adaugă următoarele date în blogroll-ul tău: titlu: jocuri noi şi url: http://www.ejocuri-noi.ro . Eu îţi voi adăuga link-ul site-ului tău pe blogul oficial şi anume http://www.blog.ejocuri-noi.ro . Scrie-mi un comentariu pe blog să ştiu dacă să-ţi pun link-ul. Mulţumesc. :d

luiza spunea...

leo, poşeta cu tapet era o borsetă pătrată cu un fel de tapiţerie crem cu model..
iar rue beckett nu ştiu unde e, că nici până azi n-am apucat să citesc ce voiam din lettre..

ainaw, nu prea vreau.

Greiere spunea...

nu te supara, dar tipa de la Nouvelle...mi se pare ca a macelarit complet capodopera Radiohead. unele piese trebuie sa fie cantate doar de barbati iar altele doar de femei. sau macar nu de femei cu voci asa de...cum sa zic, dulcele.