duminică, 5 iunie 2011

free's

piesa asta pentru că:
îmi place să fluier, şi afară şi-n casă, şi fals şi corect
am o slăbiciune pentru ritmurile care par de bossa nova dar nu-s
vocea caldă şi liniştită a lui bill e bună pentru duminicile în care ţii geamurile larg deschise peste tot cartierul
sîmbătă am adormit cuminte pe la 5 dimineaţa pe-o banchetă din balcon, după înc-o petrecere de noapte albă, în timp ce-n ceainic clocotea ceaiul de ghimbir pentru ultimii întîrziaţi iar tramvaiele se-auzeau din ce în ce mai clar pe bulevard (sau invers)
mi-am dat seama că cea mai frecventă întrebare pe care mi-o pun oamenii de cînd mă ştiu e "de ce rîzi?". o să-mi fac o eşarfă pe care-o s-o port mereu şi-o să scriu "nu mă-ntrebaţi de ce rîd. e evident."
mi-e deja dor de ana, care-a plecat spre tiff şi pe care am s-o văd de-abia după ce mă-ntorc
sîmbătă seară, după concertul suede, ne-a prins pe toţi o ploaie dintr-aia de zici că stă cineva fix deasupra ta şi-ţi toarnă fluvii în cap. în trei minute, ploaia ajunsese, scuzaţi pardon, în chiloţi, în cinci ajunsese în pantofi. eram nişte bălţi cu picioare, blocate la ieşirea din arenele romane, pentru că unii se opriseră sub streşini şi nu mai voiau să înainteze. nu cred că am mai umblat aşa pe stradă dintr-a noua, cînd ne-am aruncat în piscină cu tot cu haine la festivalu de teatru de la timişoara. oricum, noroc cu ploaia asta, altfel aş fi uitat c-am fost vreodată la concert suede.
mi-a trecut durerea de gît cu miere cu scorţişoară de pe everest (din fraza asta reiese că am gîtu de miere şi scorţişoară, ceea ce nu-i rău deloc)
citesc geamantanul lui dovlatov (după ce-am rugat: "auzi, nu-mi împrumuţi şi mie contrabasul lui dovlatov?"; adevărul e că nu văd nici o diferenţă între un geamantan şi un contrabas), care-i despre ce-a luat cu el dovlatov cînd a plecat (de tot) la new york, pe strada 108 (pe care e musai s-o găsesc pe hartă şi s-o văd cu ochii mei)
mai am cinci zile şi plec. şi cred că m-am împăcat în sfîrşit cu pascaliana frază "le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point", care face uşurătatea fiinţei muuult, dar muuuuuuuuult, mai suportabilă. (în ciuda preţiozităţii aparente din aceste rînduri, vă asigur că sînt teafără şi nevătămată.)
insouciance e-un cuvînt din ce în ce mai preferat.


5 comentarii:

Anonim spunea...

en échange:

http://www.youtube.com/watch?v=OCpFSZJvu6I

Bogdan

luiza spunea...

bogdan, asta e mai greu de fluierat :)

ubiquus spunea...

...si de atunci tot ma întreb, cu -scuzati pardon- chilotii uscati, daca Suede ar mai fi iesit pentru un bis în cazul în care fluviul Amur nu s-ar fi pravalit peste Arene...

luiza spunea...

dacă ar mai fi ieşit pentru un bis, i-aş fi iertat :)

ubiquus spunea...

De ce, de ce, n-au fost deloc rai, ba chiar au pus suflet, în fata unui public realmente mort...

Ce bine a sunat Everything will flow, o bijuterie... Si m-am amuzat sa vad cum îngâna lumea Animal nitrate, fara a întelege cu adevarat despre ce e vorba în cântec:)

Iar baietul ala solist le zice înca maiastru si pe deasupra arata foarte comestibil (am urmarit amuzat un stol de donshoare înfierbântate care fugeau disperate sa-l prinda la gard pentru a-l pipai devotional pe cheptu-i de arama).

Apoi se rupse cerul. Da' nu regret bisurile. Mie mi-au placut The Mono Jacks. As fi mers doar pentru ei. Zau.