baroque'n roll

7000 de semne despre sibiu, 3500 de semne despre de niro, 2000 de semne enţiclopedia, încă 140 de pagini de traducere de redactat, aproximativ 15 cărţi care stau una peste alta lîngă pat, încă o săptămînă de enescu, oracol la echinox, oracol la film menu (încă nu ştiu cînd apare), oracol de la wetpaper (cînd mai apuc), vise cu cine nu trebuie (mai mulţi cine-nu-trebuie), pregătiri de festival dilema, la alba iulia, toamnă de indieni, un kilogram de prune uscate, şi peste toate astea, ane brun care face un cover după monteverdi. e 1600, dar tot cover se cheamă.

Ane Brun 2 Meter Session - Lamento Della Ninfa Amor (Oh Love) from Ane Brun on Vimeo.

şi încă ceva. eu s-ar putea să nu vin, pentru c-o să fiu pe drum spre alba iulia, dar:

joi, 29 septembrie (10 ani de cînd a murit gellu naum):

"Ne adunăm în faţa librăriei Cărtureşti (cea de lîngă Patria), la ora 18:00. Fiecare cu o carte de Naum în mînă, şi exact la 18:00 citim (fără glas), 2 minute, un poem." 

atît.

şi "jagrat (lumina ne veghează)" din zidul de mătase al lui bobiţă, atît de limpede şi de liniştit:

nu noi ne veghem

lumina ne veghează

lumina veghează pînă şi ultimul scarabeu

de pe armura tînărului învins

la marginea cîmpiilor uscate.

spre sibiu

din categoria "reparata, mîine-i gata", sînt fericită să constat că fac parte dintr-o specie care transformă nimicurile în tragedii şi dup-aia le scutură bine pînă se fac dramolete de mărimea unei pastile de ţînţari. asta, desigur, cu condiţia să fiu îndopată cu prăjituri de prietenii mei cei mai buni, să mi se spună verde-n faţă că o să-mi treacă mai repede decît trece în mod normal la alţii, să văd o pisică gri moţăind pe-o capotă de maşină, să stau pe scenă la ateneu în timp ce orchestrele fac ravagii cu mozart şi schumann, să aud with love de la elbow în megaimage, în timp ce aleg nişte dovlecei, să scriu despre festivaluri, să fac planuri, să primesc sîmbătă noaptea un sms de la un amic londonez (scriitor septuagenar adorabil) - "I think about you whenever I hear Gershwin on the radio", să-mi fac provizii din gesturile de prietenie de care-am parte din ce în ce mai des, să constat că-mi place de crocodilul tennessee williams la fel de mult ca acum cinci ani, să vreau să merg la antipa cînd mă întorc de la sibiu, să-l aştept pe dhafer youssef de vinerea viitoare ca pe-un post-gărâna terapeutic de care aveam mare nevoie, să de-abia aştept romanul lui leo şi "matei brunul" al lui lucian, să mă gîndesc deja la cadourile pe care-o să le iau de crăciun, să descopăr că noua mea iubire, ane brun, are un cover după alfonsina y el mar, dar, mai ales, să aflu ieri că florence a scris imnul ăsta perfect pentru zilele mele de-acum:

Florence + The Machine - Shake it Out by Artur Cunha

şi gata, fug la sibiu.

se mai întîmplă

din cînd în cînd să se rupă totul

sau aşa. dar mai ales aşa.

am cîteva zile ca să cos totul la loc, cîteva zile cu "memoriile unui crocodil" şi-o biografie newyorkeză, cu murray perahia şi 27-ele lui mozart, cu brendel tatăl şi fiul, cu zacharias şi schumann, cu barenboim şi 24-ul lui mozart, cu nasul înroşindu-se mai des decît e cazul şi cu ochii mari cît cepele. pînă joi mă repar, la sibiu nu primesc oameni făcuţi din bucăţi. la sibiu, unde mi-e deja dor de-atîta lume.

(ca să nu mai spun că dosarul meu din dilema de săptămîna asta e despre moarte. şi că am strecurat în paginile lui şi-un poem de mircea ivănescu..)

o să fie bine.

dimineaţa

pentru că fiecare trezire e-o cruzime.