p.d.s. cine mai ştie cât

stop joc. măcar azi, poate chiar şi mâine.

Dialog cu Anton Pavlovici într-o cizmărie

de Ovidiu Genaru

Ce mai faci de ce mai faci
Ce să fac ce să fac

Văd că nu mai porţi pălărie
Văd şi eu că nu mai port pălărie

Apropo mai scrii mai scrii
Din ce în ce mai rar din ce în ce mai zilnic

Altădată beai şi cântai prin bodegi
Da altădată beam şi cântam prin bodegi

Nu mai porţi nici butoni la cămaşă
Nu mai port nici butoni la camaşă

Stai la bloc stai la bloc
Da stăm cu toţii în bloc la diferite nivele

Tot glumeţ ai rămas tot humoristic
Da tot glumeţ tot humoristic

Ai mai fost la paris ai mai fost la Viena
La Paris nu în schimb n-am mai fost la Viena

Te simţi obosit te simţi obosit
Mă simt obosit mă simt obosit

Ţii regim ţii regim
Ţin regim ţin regim

Vegetarian vegetarian
Omnivor omnivor

Ai slăbit eşti palid ai insomnii
Am slăbit sunt palid am insomnii

Ai fost la medic ai fost la medic
Am fost şi la doctor am fost şi la medic
Şi ce ţi-a spus şi ce ţi-a spus
Că şi el e bolnav că şi el e bolnav

Ar trebui să renunţi la cafea să renunţi la ţigări
Ar trebui să renunţ şi la cafea şi la ţigări

Ei dar văd că nu mai porţi nici cravată
Văd şi eu că nu mai port nici cravată

Te strângea te strângea
Din ce în ce mai tare din ce în ce mai tare

(de citit stins, amical, înorat, ca atunci când bătrâneţea s-a întâmplat deja)
(foto de-aici)

praf

creierul meu e făcut praf. dacă n-aş şti că datorită lui sau a urmelor lui de luciditate, mai pot să scriu rândurile astea, aş spune că a dispărut de tot.
am deschis televizorul la 20.00, să-l văd pe băsescu în sfârşit pe realitatea. după câteva minute promiţătoare, dumitrescu spune că a apărut filmuleţul în care băsescu loveşte un copil, dovedind afirmaţia de ieri a lui patriciu. de-aici s-a prăbuşit totu în capu meu. văd filmuleţu, îl vede şi băsescu, mi se pare că e pe bune, tocma pentru că ştiu că băsescu e scandalagiu, mă oripilez şi nu prea, refuz să judec un gest ieşit din context, băsescu e încurcat, spune că nu-şi aduce aminte. discuţia continuă, revine la referendum, reformarea clasei politice, totu e cât de cât ok, ba chiar dumitrescu e paşnic şi afabil, aproape c-am uitat de copil. până când emisiunea se termină şi prelipceanu îl urmăreşte pe băsescu pe scări, întrebându-l de pumn. încă o dată, băsescu amână răspunsul. rămân lipită de televizor, începe ora de foc, patriciu îl face pe băsescu "scelerat", ponta fierbe, roberta anastase parează şi ea cum poate, sobicec sau cum îl cheamă zice că e făcătură, că e montaj. casc ochii, emit ipoteze, tata spune că e ca-n blow up, unde-i ăla, uite ce face celălalt, uite unde se uită, de ce râde. apar martori, spun că n-a fost aşa ceva, n-a lovit. la ora 11 noapte, pe retina mea secvenţa aia se lipeşte ca un timbru plin de scuipat. presupun că nu numai pe a mea.
dacă e făcătură, e foarte bine lipită. ochiul meu n-o vede clar (dar şi-ar dori s-o vadă).
dacă nu e, îl rog eu mult pe domnu băsescu să revină asupra declaraţiei pe care tocmai a făcut-o şi să spună că da, l-a lovit, e coleric, nu s-a putut stăpâni, e o greşeală gravă, o regretă, iese din campanie, rămâne etc. etc.
revin, dacă e făcătură, probabil că românia.. nu mai ştiu ce să mai zic. probabil că românia s-a dus dracului de tot. de fapt, oricum s-a cam dus.
înţeleg totuşi că nu sunt singura care are nişte semne de întrebare. mai citiţi şi-aici: http://www.hotnews.ro/stiri-media_in_campanie-6569303-cum-fost-pus-scena-scandalul-basescu-lovit-copil-excelenta-conlucrare-dintre-trusturile-mediatice.htm
creierul meu e praf pentru că l-am obligat să înghită o mulţime de porcării. creierul meu, cât de cât pregătit pentru o dezbatere de campanie (cum se anunţa cea de pe realitatea), a primi otv şi n-a putut să zică nu.
până una alta, nimic, dar absolut nimic, nu m-ar putea convinge să nu votez.
dar (via andra):



ps. şi crecă e prima dată când sunt de-acord cu costi rogozanu.

repeat

mă scuzaţi, ştiu c-am mai pus piesa asta o dată pe blog, chiar când a apărut albumul. dar acuma am văzut, uitându-mă cu mare atenţie la cele mai bune 30 de videoclipuri ale anului, versiunea inrocks, că the first day of spring are şi videoclip. unul care-mi aduce aminte de little miss sunshine şi de mine, atunci când închid televizorul şi dau muzica tare (sau tot de mine, acu mulţi ani, mulţumind în sufragerie, cu faţa spre perdeaua de la balcon, pentru geniul de care-a dat dovadă academia de film oferindu-mi oscarul pentru cea mai bună actriţă).

The First Days Of Spring Teaser from charlie fink on Vimeo.

ia hai, pace

să ne mai liniştim puţin. cu una din piesele mele preferate din toate timpurile, cântată de doi din cei mai preferaţi oameni ai mei din toate timpurile. amin.





(teodora m-a rugat să aleg subiectu pt p.d.s.ul de peste o lună. aşadar, tema pentru p.d.s.ul din 12 decembrie e norul/norii. mi-am adus aminte cum am citit pe sub bancă volumul lui petru creţia în vreo 2 zile de şcoală, verificând cu priviri rapide pe fereastră dacă petru creţia avea dreptate sau nu. în general, avea.)

culmea prostiei mele

am votat cu antonescu ieri ca să nu iasă geoană în al doilea tur. acu vine crin şi spune că-l susţine pe geoană (deci pe ăla pe care l-a făcut demagog în dezbaterea de vineri seară) şi că eu ar trebui să fac acelaşi lucru.

pe lângă porcăria asta, poate să-mi explice şi mie cineva cum a ajuns domnu johannis acest superman fără de care românia nu mai poate respira, iar băsescu acest "tiran ceauşist" cu care românia nu mai poate trăi (chiar cu preţul revenirii lui iliescu şi năstase la putere)? m-am prostit de tot de nu mai înţeleg nimic?

p.d.s. cu ilustraţii

să curgă pozele de la petrecerea cu poezie, să se topească pe ecranele dvs. cum s-au topit trufele încetişor, la lumina becurilor din holul bcu, pe tăvile argintii, să se-aşeze sub ele nişte versuri, plus cuvintele mele pline de înţelepciune. doamnelor şi domnilor, într-o ordine cu totul întâmplătoare:

caius dobrescu. "încât noi înşine,/ în safariurile noastre cele mai îndrăzneţe, în care/ ne vom fi purtat land-roverurile dincolo de ele însele,/ până când motoarele lor puternice le vor destrăma ca pe/ nişte/ fantome de ceaţă ce sunt, tot n-am reuşi/ să le cunoaştem fruntariile" (fruntariile?!)

pavel şuşară. premiul de popularitate. foarte simpatic, cu titlul lui de poem lung cât un poem, cu scrisoarea lui către împărăteasa sissi, din care a citit doar titlul şi finalul. poemul începe cu "Iubita mea Sissi" şi se termină aşa: "nu veni la Geneva,/ iar dacă, totuşi, vii,/ nu ieşi din casă/ pe 10 septembrie,/ în ziua de sâmbătă,/ iar dacă, totuşi, ieşi,/ nu ieşi la orele 14.40,/ iar dacă, totuşi, ieşi,/ eu voi fi acolo şi ne vom întâlni amândoi cu Istoria/ şi eu ştiu asta pentru că eu ştiu totul,/pentru că eu sunt blestemul, soarta, călăuza şi/ asasinul/ şi rămân supus veşnic al/ Luminăţiei Tale, / Luigi Lucheni".

mon père. premiul pentru eleganţa sobră a discursului poetic :)

public. înainte de recital, valeriu gherghel, emil brumaru zâmbind (!), pavel şuşară şi bogdan creţu.

juriu. ion mureşan. nu ştiu ce citea acolo.

ovidiu genaru. pe lângă "Dialog cu Anton Pavlovici într-o cizmărie", pe care o să-l transcriu aici integral cu proxima ocazie, mai avem : "Prin măhălăli rău famate aud chicoteli de femele/ cu ciorapi ieftini/ Se-aud zurgălăii chiloţilor bej/ de-a dura prin hârjoane de gang"

florin iaru. florin iaru deci. "Corpul meu dansator/a intrat în frigul ei calm, palid, perfect,/ iar sângele a acoperit muzica încet, precaut./"

adrian popescu. premiul petrecerii. "Acolo unde mergem toţi/ Am să mă duc cu pas uşor,/ Se-aude-un fâşâit de roţi,/ Pe-autostrada norilor."

ioana crăciunescu. în poza asta seamănă puţin cu mariana mihuţ. are-un fel de fragilitate care te dărâmă. "De mână amândoi/ Două crengi răsucite în timp,/ prin bătălia de iatagane,/ decapitaţi zâmbind"

paul vinicius. a avut versul/sfatul serii :"băiete:/ ascultă ici - la mine:/ niciodată să nu-ţi mănânci/ banii de beutură"

mariana codruţ. "nu ştiu să-ncalec un cal/dar cu moartea nu poate fi altcumva"

invitatul de onoare, mihai şora. (are cel puţin un lucru în comun cu manoel de oliveira :)

liviu antonesei, deşi prezent pe afiş, n-a venit. păcat.
păcat că n-au mai venit poeţii tineri, ca anul trecut (din cauze financiare, desigur).
poate că la anu o să fie mai multă lume în sală.
a, repet. fiecare poet a primit câte-un premiu. eu aş renunţa de tot la ele, ca să rămână numai bucuria spectacolului.
(fragmentele de poeme sunt luate din antologia celei de-a doua petreceri cu poezie, prieteni şi trufe de ciocolată, apărută în 40 de ex. la editura organizatorului, emil stratan)
(mâine pun aici şi linkul cu articolul din supliment, asta în cazul în care site-ul nu le mai e atacat de viruşi dubioşi:D)
mi-a plăcut la petrecere.

fără grabă

sunt leneşă leneşă leneşă, iaşul mă înghite şi mă mestecă pe-ndelete, e bine să stai acasă, să n-ai nimic de făcut, să te trezeşti târziu, să fii leneş.
sunt aşa de leneşă, încât n-am apucat să scriu despre:

cum am mers joia trecută la dezbatere foreign policy despre ce-a făcut românia în ultimii 20 de ani. şi cum am tot bombănit.

cum am mers vinerea trecută la a doua petrecere de poezie, prieteni şi trufe. şi cum am avut un favorit clar (printre altele, pentru că mi-e tată), cum am făcut poze (urmează o postare numai cu portrete de poeţi), am mâncat ciocolată şi-am asistat la un turnir foarte bun. şi cum am aflat că una din cărţuliile mele luate acu mulţi ani de la grasse, respectiv aia despre cafea, se odihneşte undeva prin biblioteca dlui brumaru şi s-ar putea să n-o mai văd înapoi niciodată. şi despre cum l-am descoperit pe ovidiu genaru, un fel de minulescu meets harms.

cum am mers sâmbăta trecută la o nuntă la care mirele a ajuns în piscină, florin lăzărescu a făcut un cocor de hârtie, şi am stat la poveşti până la 3 dimineaţa cu nişte oameni extrem de drăguţi (pe unii din ei îi citisem doar). a, la aceeaşi nuntă s-a măritat serry, prietena mea bună şi una din cele mai tari profe de română de pe-aici.

cum am văzut duminica trecută the limits of control, care lui serghei i-a plăcut mult mult, şi mie nu prea nu prea.

cum am primit două invitaţii tare amabile (de o săptămână tot visez să folosesc undeva cuvântul "amabil") de-a scrie pe thechronicle.ro, un site f bun pe care-l citesc de când a apărut, şi pe proaspătul wetpaper.ro, singurul site românesc cu muzici dintr-ale mele. şi cum, în curând, o să şi scriu câte ceva demn de publicat acolo.

cum am hotărât în doi timpi şi trei mişcări să plec o săptămână la lyon (după ce mi-a spus maria că e ofertă la blueair). acolo or să fie maria şi andrei, şi estelle, şi bienala de artă contemp (plus perjovschi), şi sfârşit de partidă pus în scenă de charles berling, şi sărbătoarea luminilor, şi the imaginarium of dr. parnassus, şi vinuri şi brânză, şi un aer pe care-l respir uneori mai uşor.

cum am terminat idiotul lui dostoievski, eu, care n-am citit până acu nici un dosto pentru că mi-era teamă că n-o să-l înţeleg. cum idiotul s-a dovedit a fi unu din cele mai copleşitoare romane citite de mine vreodată. cum am îndoit colţuri de pagină (traducerea intimidant de perfectă a lui emil iordache), am citit şi cu voce tare, şi mi-am spus că ajunge un dosto pe an şi doi don quijote într-o viaţă.

cum trebuie neapărat să revăd splendor in the grass. n-am explicaţie, trebuie pur şi simplu.

cum o să mă vedeţi la teve peste vreo 2 săptămâni, dacă o să daţi din întâmplare pe tvr3 sau pe cultural.

cum nu ştiu de unde să fac rost de the roman spring of mrs. stone a lui williams, care iarăşi îmi trebuie. pentru că "at five o'clock in the afternoon, which was late in march, the stainless blue of the sky in rome had begun to pale and the blue transparency of the narrow streets had gathered a faint opacity of vapor". pentru că am văzut-o aseară pe helen mirren în rolul lui mrs. stone şi acum am nevoie de text.

cum m-am decis că votez în primu tur cu antonescu. da în al doilea chiar nu mai ştiu..

sigur am uitat ceva.

a, da: http://www.youtube.com/watch?v=Eo-UKCxCglg

şi Billie Holiday, cooking a steak for her dog Mister in her apartment in Harlem.

rainbow connection

someday we'll find it, the rainbow connection,
the lovers, the dreamers, and me.

(tocma am terminat neantul românesc. o convorbire. după care am dat peste un articol recent din le monde, despre otrava din venele noastre româneşti. aveam, deci, mare nevoie de kermit the frog, ca să mai echilibreze situaţia.)

zidul

în ciuda tonului melodramatic al acestui filmuleţ american, the facts and figures remain the same. numai în primul an, 50 de oameni au murit încercând să treacă în vest. până ce sovieticii s-au prins şi-au pus mine peste tot, au fost săpate 70 de tuneluri pe sub zid. apoi esticii au fabricat tot felul de maşini de zburat şi au plănuit evadări dintre cele mai fantastice, numai ca să poată ajunge de partea cealaltă. acum 20 de ani, după ce reagan a spus tear down this wall (mă rog, nu chiar imediat. a mai durat vreo 2 ani juma, având în vedere că reagan a ţinut discursul ăsta în 87), zidul a căzut în sfârşit, iar la "realitatea tv", florin călinescu îşi dă cu părerea despre lista lui negoiţă. angela merkel a spus azi că momentul 9 noiembrie 1989 e cel mai fericit moment din istoria recentă a germaniei. la noi însă e cod galben în sud, 80 de litri pe metru pătrat, zidul poate să mai aştepte a doua parte a buletinului de ştiri.
toţi anii ăştia de istorie, toate dramele cumplite pe care pot doar să le bănuiesc, fiindu-mi aproape imposibil să-mi imaginez cum era să trăieşti în vremurile alea, fac ca azi să nu mă intereseze tezele political trendy ale unui vasile ernu şi a altora ca el. de altfel, dacă aveţi chef să vă certaţi cu cineva, vi-l propun pe zizek, cu articolul din new york times. pe mine m-a scos aşa de tare din sărite, încât m-am trezit că-mi scriu argumentele pe un caiet dictando, ca şi cum ar urma să-i scriu vreun răspuns lui slavoj. n-o să-i scriu, mi-a fost de-ajuns caietul dictando şi tot ce-am mai citit/văzut azi despre 9 noiembrie 1989.

p.s. dacă vreţi să revedeţi.
zum, cum e la berlin? :)

cartea fantomă

de când am pus pe blog prima poză cu gufi, am ştiu că se duce totul de râpă: şalul e şarpele e pisica. celor dintre dvs. mai originali le prezint scuzele mele. mi-aş fi dorit să cresc în casă un zebu sau un elefant galben, dar, locuinţa fiind prea mică, acest lucru este momentan imposibil. sunt, deci, o tipă banală. mor după pisici, mai ales după gufi. iar lui gufi i-ar plăcea foarte mult să umble pe acoperişuri. tot din lipsă de spaţiu, avem doar acoperişuri la dulapuri, biblioteci şi cuiere. pentru gufi, sunt oarecum de ajuns. miercuri s-a urcat într-o parte a bibliotecii în care nu mai fusese până atunci. a rezultat mai întâi o carte cu coadă, după cum se poate vedea în imagine.


după ce gufi a şters praful de pe rândul din spatele cărţilor, s-a aşezat între ele, ca o statuie cu blană.

eii, asta era miercuri. joi ce citesc pe blog la alexandru? că o carte fantomă ar fi sau n-ar fi. ar fi! adică e, chiar lângă mustăţile lui gufi, între cursurile de literatură şi dicţionarul de simboluri.
am primit-o iarna trecută de la dna. ruxces, care ne-a spus, mie şi cristinei, ce comoară extraordinară e. am luat cartea la iaşi, era crăciun, nu mai fusesem acasă de vreo 3 luni şi ceva, am pus cartea bine şi-am uitat unde. până miercuri, când gufi mi-a amintit de ea. până joi, când alexandru mi-a amintit de ea.
să mă fac că n-am auzit şi n-am văzut nimic, pentru ca bumgartes să rămână fantomă? sau să-l citesc şi, dacă e cazul, să fac din el copii copii pe care să le trimit în lumea largă?

până când iau o decizie, pot doar să zic (mai ales de la minutu 1 şi 14 secunde încolo):

restul e plictis

"ah! primele dăţi sunt tot ce contează în viaţă. restul e plictis." (raymond queneau)

aşa începe prezentarea unei noi colecţii de la editura art. o colecţie cu 10 titluri despre primele dăţi: prima beţie, prima pereche de blugi, prima dezamăgire în dragoste etc. volumul cu nr. 1 e despre prima beţie, se lansează vineri, 13 noiembrie, ora 18.00, la clubul m.ţ.r., şi-n ea scriu: constantin acosmei, silviu dancu, gabriel h. decuble, şerban foarţă, bogdan ghiu, mugur grosu, florin iaru, augustin ioan, v. leac, mitoş micleuşanu, matei pleşu, johhny răducanu, robert şerban, iulian tănase, mihail vakulovski, radu vancu, constantin vică şi daniel vighi.
mie-mi place ideea, îmi place şi editura, îmi place şi queneau, îmi plac şi mulţi dintre autorii din volum. în concluzie, de-abia aştept. până atunci, un preview jos pălăria:

a murit claude lévi-strauss. anul trecut împlinise 100 de ani.

marie ia goncourt-ul

marie ndiaye a luat ieri goncourt-ul. cică e prima femeie de culoare care-l ia. în schimb pe ea n-o interesează etichetele astea, spune că nu reprezintă pe nimeni şi că n-a pus vreodată "goncourt" şi "femeie neagră" în aceeaşi propoziţie. eu o cred, nu-i o tipă care să glumească cu treburi dintr-astea. citisem rosie carpe (pentru care-a luat femina în 2001) acu mulţi ani şi-mi plăcuse.
assouline face un compte-rendu perfect al jurizării de ieri, cu tot cu motivaţii (pivot, de ex., vorbeşte de "utilizarea savantă, intuitivă, senzuală a adverbelor şi adjectivelor, chiar dacă lucrul ăsta e în general prost văzut") şi cu meniul de la restaurantul drouant.
le monde şi the guardian ne spun mai multe.
a, renaudot a mers la scandalagiul trendy, a.k.a. beigbeder. să-i fie de bine.

(foto de han sungpil)