noroc că e sîmbătă

noroc că e sîmbătă
cînd nu-i citim pe morţi pe vii
şi cerul e cît pămîntul

(vlad moldovan, "a venit zăpada")

so we dance the night away. poem epic.

pentru că joi dimineaţă fac interviu cu clovnii ăştia criminali şi pentru că de-abia acum îmi dau seama cît de mult îmi plac, 40 de minute de poem epic pornind de la o serie de fotografii de-ale lui nan goldin, despre 'the lives of people from urban subcultures, the underground. non-conformists. people making their own rules, living lives their own way'.

'death to the girl who gives a fuck' şi-o zi bună vă dorim.

noiembrie avidan

uneori facebook-ul nu mai e de ajuns pentru toate lucrurile care ţi se întîmplă
mai ales cînd îţi dai seama că poţi fi fericit şi cînd muzica e tristă
şi cînd eşti în mijlocul unei nebunii totale, pe întuneric de juma de oră, rătăcind printr-un labirint de cearşafuri cît un munte, şi cineva îţi ia mîna şi ţi-o pune în dreptul inimii şi zici că e tahicardic, atît de tare bate, ţi se înmoaie picioarele şi-ai vrea să-i spui ceva dar toată lumea tace, după care pleci şi ţi se-ntîmplă alte lucruri între tine şi necunoscuţii din jur, n-o să mă creadă nimeni că toate astea au fost ieri seară în bucureşti, nu ştiu unde exact unde, totul e făcut în aşa fel încît să nu ştii şi să fii convins a doua zi dimineaţă c-a fost cea mai uncanny şi mai umană experienţă teatrală pe care-ai trăit-o vreodată, după care dai peste albumul nou al lui asaf avidan, care se aşază perfect peste ultimele 12 ore, cu sfîşierile obişnuite de inimă, cu ruperile pe dinăuntru cusute cu grijă de mîini necunoscute, cu would you break me like a prison şi cam atît


şi acum, după 99 de repeat-uri, aflu de ana că dan scoate antologie la charmides, erg se cheamă şi se citeşte aşa:

"cînd rămîn de unul singur mişc numai în patru labe
şi chiar dacă la fiecare mişcare mă izbesc de podea
soarele tot nu se desprinde dintre scînduri:
dar uneori aşa mic şi rece cum numai el poate fi
începe să scîrţîie ca un şoarece."