de ce aseară, cînd s-a protestat împotriva modificărilor aduse codului penal care le permit tuturor penalilor de-acolo să nu mai înfunde puşcăriile de fiecare dată cînd ne trag cîte-o ţeapă nouă, împotriva reintroducerii insultei şi calomniei în codul penal, împotriva propunerii odiosului de bolcaş, acest munte de antisemitism şi idioţenie, la curtea constituţionată, împotriva modificărilor privind interceptările telefonice (cu alte cuvinte, n-ai voie să asculţi telefoanele suspecţilor decît după ce i-ai anunţat că ai început să le asculţi telefoanele), împotriva încercării de a lăsa ANI şi DNA fără obiectul muncii (vorba lui mirel paladă, veselul purtător de cuvînt al guvernului, de unde atîta agitaţie, românia oricum a fost întotdeauna un model pentru celelalte state europene în ceea ce priveşte lupta anticorupţie), împotriva a încă vreo 10 mizerii la fel de mari, plus a faptului că legile se votează pe-ascuns, noaptea, fugind de ziarişti, în timp ce tata ponta e plecat în africa de sud, ca nu cumva să se creadă că el are vreo legătură cu asta, iar o parte dintre parlamentari oricum recunosc că n-au ştiut ce votează ("am votat ca o cireadă de vaci", spune un deputat de vîlcea, deşi chestia asta s-ar putea aplica pentru o ţară întreagă).. reiau: de ce aseară, cînd s-a protestat împotriva unor abuzuri extrem de grave, au ieşit 1000 de oameni, iar cînd a fost vorba, punctual, de roşia montană, au ieşit mii, uneori chiar zeci de mii?
în primul rînd, cred c-avem o problemă cu chestiile prea abstracte. dacă numirea lui bolcaş ar duce automat la raderea a trei munţi din apuseni, dacă imunitatea, aministia, calomnia, corupţia s-ar putea măsura în tone de cianură, ar fi mai bine pentru toată lumea. dar nu se pot măsura decît în efectele devastatoare pe care le au asupra vieţii fiecăruia dintre noi. şi cine nu pricepe asta acum e pierdut. poate ar trebui, vorba unei prietene, ca toţi politicienii care urmează să scape de condamnări să apară la televizor în nişte clipuri publicitare la fel ca alea pentru rmgc care ne-au indignat atîta şi să spună: bună ziua, eu sînt x, deputat de y, mi-am angajat nevasta şefă de cabinet, fiică-mea e bine-mersi notar după ce-am dat o şpagă unde trebuie, lui bărbat-su, care stă pe tuşă de doi ani, i-am dat eu un contract după ce-am făcut o licitaţie trucată, să nu fie ruşinea familiei, în rest, mai am nişte averi nedeclarate, pregătesc un tun cu fonduri europene în colaborare cu ministerul economiei, dar dvs staţi fără grijă, că n-o să păţesc absolut nimic din cauza asta, nu mai am cum, am modificat codul penal şi-acuma nu mai sînt funcţionar public, practic fac ce vreau în ţara asta, mulţumesc mult că staţi acolo pe canapea şi nu spuneţi nimic, promit că vă trimit o vedere din antile la iarnă. sau poate c-ar trebui date în buclă cîteva dintre măgăriile spuse de ponta şi antonescu (ok, şi băsescu, deşi trebuie să recunoaşteţi că în ultimele două luni măgăriile lui au fost mai puţine decît ale celorlalţi doi), alea cu "e absurd să crezi că dacă-ţi angajezi propria nevastă trebuie să răspunzi în faţa legii" sau aia cu "ambasadele exagerează, n-au înţeles nimic din ce s-a votat marţi, le inflamează presa aiurea". sau poate ar trebui să facem nişte felicitări de crăciun în care să-i felicităm pe oameni că pot sta atît de liniştiţi cînd totul în jur se prăbuşeşte. nu ştiu, zic şi eu.
scriam într-un text din dilema, în septembrie, că ce bine că generaţia mea s-a mobilizat în sfîrşit, se informează, îşi face educaţia civică şi politică, ştie cînd şi se să sancţioneze, se trasformă în masă critică. în mod evident, scriam tîmpenii. dacă era aşa, atunci masa aia critică trebuia să fie aseară la universitate. dar nu, ea era pe undeva prin oraş, la adăpost în bunkerul ei de coolness, verificîndu-şi facebook-ul în timpul unei discuţii despre flori, fete şi băieţi şi dînd din cînd în cînd cîte-un like la vreo poză cu jandarmi vs protestatari, ca să se ştie că e totuşi pe fază.
e prea frig afară? prostii. se rezolvă cu două perechi de şosete, pantaloni groşi, bluză cu mînecă lungă pe sub pulovăr de lînă. şi oricum, dacă sari şi alergi, nu mai simţi nimic.
la universitate, în timp ce se striga să vină presa, să-i scoatem lesa, simona tache nota într-un carneţel ca să poată scrie reportajul pentru caţavencii, hotnews şi vice făceau live text, vreo trei televiziuni transmiteau în direct, băieţii de la casa jurnalistului aveau ochii larg deschişi şi urechile pîlnie, ceva mai tîrziu andrei ioniţă de la veioza arte, care filmează protestele de la 1 septembrie încoace, şi-a luat un jet de gaze lacrimogene în faţă, iar jurnalista de la b1 l-a fugărit în faţă la guvern pe şeful jandarmeriei, după ce purtătorul de cuvînt al aceleiaşi instituţii a insinuat că jurnalista ar avea probleme cu capul, aşa c-aş vrea să nu mai strigăm tîmpenia asta, pentru că problema acum nu mai e presa, problema sînt oamenii. toate lucrurile despre care am scris mai sus s-au dat la ştiri, nu le-a ţinut sfîntul duh ascunse în sertarele facebook-ului. scria cineva ieri că totuşi există speranţă, pentru că, în momentul în care am urcat pe victoriei printre maşini, strigînd ce vrem noi e şi pentru voi, toţi şoferii claxonau şi aplaudau. fals. tot drumul de la novotel pînă în piaţa victoriei l-am făcut în mijlocul străzii, printre maşini, uitîndu-mă la fiecare şofer care trecea pe lîngă noi şi strigînd ce vrem noi e şi pentru voi pîn-am ajuns să mă încurc şi să strig ce vrem voi e şi pentru noi. ei, mai mult de jumătate din oamenii din maşini aveau privirile goale, ca şi cum ar fi mers întins pe o autostradă pustie, cred că şi dac-ar fi trecut elefanţi şi girafe pe lîngă ei, nimic nu s-ar fi mişcat pe feţele alea împietrite. e drept, unii claxonau, ne arătau cîte-un sticker cu roşia montană, noi aplaudam. dar raportul e max. 30 la sută reacţie vs 70 la sută lipsă de reacţie.
jandarmii. s-ar putea, oare, să nu ne mai jucăm de-a hoţii şi vardiştii de fiecare dată cînd vrem să părăsim perimetrul de la universitate? fiecare cordon de jandarmi care blochează o stradă e o măsură de precauţie inutilă - se termină întotdeauna cu îmbrînceli şi cu trecerea inevitabilă a protestatarilor de partea cealaltă. iar faptul că s-a dat cu gaze la guvern (nu, domnule tismăneanu, nu e prima dată de la 1 septembrie cînd se-ntîmplă asta; nu, domnule şef al jandarmeriei pe care nu ştiu cum îl cheamă, nu "toţi protestatarii de la guvern au devenit violenţi", eram acolo şi vă asigur că majoritatea ne butonam telefoanele în timp ce strigam "ponta de crăciun este porcul cel mai bun") din cauză că un grup a aprins nişte torţe e o tîmpenie. aş fi înclinată să cred că nişte indivizi antrenaţi să asigure ordinea nu recurg la gaze lacrimogene şi la forţă decît după ce-au epuizat orice alt fel de resurse. aş fi înclinată să cred că sînt puşi acolo ca să aplaneze conflictele şi să minimalizeze pagubele, nu să bată un protestatar care trece de cordonul lor spre porcăria aia de clădire care-arată ca un cavou acoperit cu steagul româniei, nici să dea cu gaze pentru că n-au altă metodă de a ţine suporterii sub control. dar, după cum spunea aseară la b1 purtătorul de cuvînt al poliţiei (cel puţin aşa am reţinut eu ieri, dar între timp mi se pare cam suprarealist să fi fost el), "jandarmeria nu a acţionat independent de decidentul politic", s-o fi săturat şi ponta de-atîta iubire şi pace în univers, gata cu blocarea circulaţiei duminică seară, cînd oricum ai 15 maşini pe oră, hai, acasă toată lumea. (în paranteză: cînd eu şi cătălina ne-am nimerit nas în nas cu un cordon de jandarmi de pe quinet, ea cu o căciulă cu urechi de vulpe din denese animate, eu cu ochelari şi fular foarte lung, strigînd amîndouă voi aveţi bastoane, noi mîinile goale, a venit un băiat blond cu căciulă neagră, care ne-a zis "voi două treceţi rapid în spate, că o să iasă cu îmbrînceli şi nu vreau să păţiţi ceva", după care ne-a dat frumuşel la o parte. îi mulţumim pe această cale salvatorului nostru anonim :)
ok. să şi termin totuşi, am scris inacceptabil de mult. ideea e simplă: avem nişte guvernanţi scăpaţi de sub control. în acelaşi timp, avem şansa de-a le arăta că ştim asta şi că n-avem nici cea mai mică intenţie de a-i lăsa să facă ce vor. şansa e sîmbătă, 21 decembrie, cînd o să ieşim din nou. poate mai mulţi. pînă atunci, psd vă doreşte sărbători fericite şi la mulţi ani 2014.
