end come too soon

finalul concertului de-aseară. înregistrarea e de la alt concert, dar n-are-a face. tot acelaşi fel de sfîrşit, tot aceeaşi inimă făcută praf deja cu "oh do you want my heart between your teeth", tot acelaşi întuneric de la jumătatea piesei, în timp ce spectatorii se-ntreabă dacă e gata sau e numai aşa, o amînare, acelaşi "the night's been blessed/with a neverending mess", aceeaşi muzică în scări (tu cobori alunecînd pe balustradă, mai ales de cînd ai căzut anu trecut cu paharele alea în mînă), oricum e prea devreme, zece jumate seara pe bleeker street, iar tipul din spate, care-a cumpărat şase bilete la concert şi ţi-a explicat că new york-ul e oraşul perfect ca să-ncepi o viaţă nouă - el e gay şi texan şi aici şi-a făcut coming out-ul -, deci tipul din spate îţi spune c-o să-ţi scrie mîine ca să-ţi ceară pozele (tu nu uiţi că a făcut couch surfing la bucureşti şi că i se pare că oraşul arată ca după bombardamente. oraşul care acum e al tău.), aceiaşi wild beasts, cu vocile lui tom şi hayden, despre care nme a scris "it’s like listening to ted hughes read poetry in the drawing room while maria callas has a breakdown in the kitchen", ceea ce e cum nu se poate mai adevărat.

am stat chiar în primu rînd, lîngă fandările balansate ale lui hayden. iar dacă poza de jos (făcută de-un fotograf foarte înalt de la pitchfork) ar fi mai mare, m-aş vedea şi eu mai bine puţin. şi andra, care-a fost cu mine.

şi mai sînt şi pozele mele, probabil ultimele făcute cu aparatu ăsta prost de care sper să scap cît mai repede.

de cînd sînt aici, de-abia de-abia am reuşit să-mi scriu textele pentru supliment, care-s trei:
taxi driver
coney island
fenomen
şi parisul visat în dilemateca
dar capul e plin de mii de alte texte.

peste o săptămînă mă-ntorc acasă.