miercuri, 10 februarie 2010

i'm marina. you are the diamonds.

mie mi-a plăcut de marina and the diamonds încă din august, când am dat de ep-ul ei din întâmplare, după care am ascultat-o câteva zile la rând şi m-am distrat cu blogul ei de tipă cinică învelită într-un ambalaj de ciocolată. e frumoasă, deşteaptă şi a dracului (mostră de twitter: I like how women wrinkle their noses when asked "would you call yourself a feminist"!), şi din cauza asta cred c-o să ajungă departe. oricum, din august şi până acu a ajuns aşa de departe, încât tocma i-a apărut albumul de debut (după ce toată lumea vorbea de ea de juma de an), guardian îi dă 5 stele (şi zice: Thankfully, Marina Diamandis is not the wrong hands. This was an art-pop masterclass from a woman who knows that 2010 is hers for the taking.), iar eu n-am nici o problemă să declar că marina o să fie cea mai contagioasă voce feminină a anului. marina, ca o gripă a auzului care îţi pavează canalul auditiv cu sclipici şi intenţii dintre cele mai bune, în timp ce sângele se face roşu glam şi pulsează ca prafu de pe tobe.
a, are 24 de ani, e jumate galeză, jumate grecoaică. cum să n-o iubeşti.

luni, 8 februarie 2010

mica publictate pentru mine

azi e 8 februarie, da? ei, începând de azi, 8 februarie, eu îmi caut de lucru. în bucureşti. mi-am căutat şi până acu, aşa de bine mi-am căutat, încât am şi refuzat un job, aşteptându-l pe altul, care, până la urmă, n-a mai ieşit.
(între timp, traduc tot felu.)
ce ştiu să fac? ca orice absolvent de litere, de toate. ca să nu mai zic că sunt o fată simpatică :) am şi cv, da era culmea să-l fi pus aici, l-ar fi înghiţit şarpele instantaneu. aşa că-l trimit numa la cerere.

ei, şi dacă aţi rezistat până aici, voici voila o emmanuelle seigner cântând cât se poate de franţuzeşte cu un iggy pop din ce în ce mai francofil:


joi, 4 februarie 2010

you silly little puddin'

am văzut ieri faces. după a woman under the influence, love streams şi gloria, e al patrulea cassavetes. nu mă grăbesc să le văd pe celelalte, vreau să le păstrez pentru mai încolo, să nu le risipesc aiurea, să le pun la păstrare în cutia mea specială cu delicii.
dacă aş putea alege dintre toţi regizorii unul singur care să-mi regizeze viaţa, l-aş alege pe cassavetes, pentru că răutăţile mele, laşităţile, mizeriile mici şi mari, neputinţele mele ar arăta ca nişte semne de iubire, ca reacţii stângage la toate frumuseţile lumii. regizată de cassavetes, aş avea o scuză şi lumea s-ar lipi de ecran ca să atingă genele personajului meu, aşa cum am făcut eu ieri în gând, de fiecare dată când apărea gena rowlands.


spre final, după ce chet o salvează pe maria şi spune ce-o să vedeţi mai jos, mi-au dat lacrimile (foarte discret, cum nu mi se-ntâmplă de obicei):



I like you. I caused you a lot of pain and a lot of grief... and I almost killed ya. And I prayed, man. Oh, G... I prayed to God. I said, "God, please, dear God, don't let anything happen to her... 'cause I love her so much, and I'll do anything you say, God." And, man, I don't even believe in him, you know. But, I mean, it doesn't matter. I... I... We protect ourselves. So, when you talk ethics
and values and honesty... and I'm a nice guy and you're a nice guy... and... and... this and that, you know, I mean, it just doesn't matter. [Sniffles] Nobody cares. Nobody has the time...to be vulnerable to each other. So... we just go on. I mean, right away our armor comes out like a shield and goes around us... and, uh, we become like mechanical men.
cum vine asta, nu mai avem timp să fim vulnerabili unii cu ceilalţi, şi câteva lacrimi mici s-au aruncat de pe marginea ochiului, strigând chet are dreptate, să ştii, iar eu ştiam, ştiam mai ales că cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care i-o poţi face cuiva e să laşi jos garda şi să-i spui, uite, asta e slăbiciunea mea numărul unu, mai am încă o suta ca ea, o să ţi le arăt pe rând, câte una în fiecare dimineaţă, în faţa ferestrei deschise, ca să dureze şi iubirea mai mult.

şi dacă tot, de ce să nu:

luni, 1 februarie 2010

the key to reserva

la cererea sărbătoritului, mare maestru cinefil, şaluleşarpele vă prezintă o bijuterie marca scorsese:

carnaval

daaa, asta o să fie o săptămână pur şi simplu foarte bună. mai ales pentru că ieri, la câţiva cm în faţa mea, au căzut cu bubuitură nişte bucăţi mari de gheaţă de pe-un acoperiş. concluzia ar fi că sunt o fată norocoasă. iar când începi săptămâna cu aşa o concluzie, nu poate să fie decât bine.
în plus, azi e ziua lui serghei, cel mai blând uriaş pe care-l cunosc. şi chiar dacă lui n-o să-i convină treaba cu blândeţea, nu mă prea interesează, e ziua lui şi-am voie să zic ce vreau. deci lamulţiani şi s-o ţii numa-ntr-un (câte cratime deodată!) carnavalito, măi el magnifico :) a, şi să ştii c-am vrut să ţi-i aduc pe rhcp pe strada soficu, şi băieţii au zis da cum să nu, numa că frusciante e mai capricios aşa, şi-a zis că nu-i place cum sună numele soficu, că el cântă, eventual, numa la soficu square garden. aşa că până la urmă au zis că poate vin la anu, când o să te muţi de-acolo şi-o să stai într-o piaţă mare cu vedere spre plajă.



p.s. n-am zis eu c-o să fie o săptămână bună? tocma am găsit pe blogul lrb cel mai tare trailer pentru o carte, care carte are şi ea cel mai tare titlu (pe care l-am auzit anu ăsta): The Life and Opinions of Maf the Dog, and of His Friend Marilyn Monroe, de andrew o'hagan. cartea o să apară în mai şi crec-o să fie puţin dementă, având în vedere că e cu şi despre câinele maf pe care frank sinatra i l-a făcut cadou lui marilyn şi care, desigur, le-a văzut pe toate (după cum zice-n trailer, "a story that will make you homesick for the cold war":)). dac-aş fi editor român, aş cumpăra imediat drepturile de traducere (nu-l cunosc pe andrew, n-am citit nimic din cartea asta, da pot să bag mâna-n foc că e mortală). iar dac-aş fi în locul cititorilor acestui blog, aş merge repede aici: http://www.lrb.co.uk/blog/2010/01/31/deborah-friedell/maf-the-movie/, aş apăsa full screen şi m-aş distra aproape 8 minute cu trailerul de la maf the dog.

vineri, 29 ianuarie 2010

a vâjâi

azi mi-a vâjâit capu (pentru prima dată anu ăsta) din cauza unei activităţi intelectuale intense. de fapt, în fraza asta cea mai importantă parte e tocmai aia pe care am pus-o între paranteze: pentru prima dată anu ăsta.. cu alte cuvinte, în luna ianuarie, eforturile mele intelectuale au fost reduse la minimum. dar dar dar ce bine e să-ţi vâjâie capu după ce-ai muncit o zi întreagă la ceva şi eşti cât de cât mulţumit. sper deci să-mi vâjâie capul cât mai des şi nu mă interesează de câte ori o să mai repet verbul a vâjâi până termin postarea astea. vâjâie vâjâiam vâjâind vîjîi cu î din i să vâjâiască vâj
am deci voie să mă duc să văd nine, să fac panaramă cu egon şi să ne dea afară din sala de cinema.

cu piesa asta mi-a vâjâit capu non-stop, în timp ce munceam eu la nişte chestii:

marți, 26 ianuarie 2010

scratch my back

cea mai copleşitoare piesă pe ziua de azi e un cover făcut de peter gabriel după my body is a cage al celor de la arcade fire. şi e de pe albumul scratch my back, care-o să apară acuşi şi-o să mai conţină coveruri după:
01 "Heroes" (David Bowie)
02 "The Boy in the Bubble" (Paul Simon)
03 "Mirrorball" (Elbow)
04 "Flume" (Bon Iver)
05 "Listening Wind" (Talking Heads)
06 "The Power of the Heart" (Lou Reed)
07 "My Body Is a Cage" (Arcade Fire)
08 "The Book of Love" (The Magnetic Fields)
09 "I Think It's Going to Rain Today" (Randy Newman)
10 "Après moi" (Regina Spektor)
11 "Philadelphia" (Neil Young)
12 "Street Spirit (Fade Out)" (Radiohead)
imagine my thrill.
alte info găsiţi, ca de obicei, pe stereogum.
şi dacă şaluleşarpele pare un site de ştiri muzicale, aproape aveţi dreptate. dar o să-şi revină acuşi.
deci, my body is a cage:



p.s. un bonus mai vesel, despre cum o să mai dăm noi de p. roth când o să dispară cartea de telefon: http://www.lrb.co.uk/blog/2010/01/26/joshua-cohen/roth-p/

luni, 25 ianuarie 2010

cu dimitrie cantemir

hai ca parca nu mai e asa frig si orasul arata ca istambulul la 1700 si ce ne mai place de dimitrie cantemir:



"Melodiile discului lui Jordi Savall sînt toate extrase din colecția lui Cantemir, manuscris intitulat Cartea Științei Muzicii, lucrare pe care a dedicat-o sultanului Ahmed al III-lea (1703-1730). Ceea ce este de reținut și face valoarea acestui proiect o constituie ilustrarea ambianței de toleranță și diversitate care exista în Imperiul ottoman în jurul anului 1700. Cum subliniază Jordi Savall în introducerea la discul său, muzica de curte, savantă, culeasă de Cantemir prezintă „în dialog și alternanță” tradițiile otomane și cele orale ale muzicienilor armeni și din comunitățile evreo-sefarade, instalate în Imperiul otoman după expulzarea lor din regatul Spaniei."

p.s. oare orhan pamuk a ascultat albumul asta?

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

here lies love

de pe 23 martie. cu david byrne şi fatboy slim (şi tori amos, santigold, florence w., martha w. ş.a.).










(doamna din poza cheesy e imelda.)

p.d.s. calm cu miranda

Sunday Afternoon

by Robert Bly