zidul

în ciuda tonului melodramatic al acestui filmuleţ american, the facts and figures remain the same. numai în primul an, 50 de oameni au murit încercând să treacă în vest. până ce sovieticii s-au prins şi-au pus mine peste tot, au fost săpate 70 de tuneluri pe sub zid. apoi esticii au fabricat tot felul de maşini de zburat şi au plănuit evadări dintre cele mai fantastice, numai ca să poată ajunge de partea cealaltă. acum 20 de ani, după ce reagan a spus tear down this wall (mă rog, nu chiar imediat. a mai durat vreo 2 ani juma, având în vedere că reagan a ţinut discursul ăsta în 87), zidul a căzut în sfârşit, iar la "realitatea tv", florin călinescu îşi dă cu părerea despre lista lui negoiţă. angela merkel a spus azi că momentul 9 noiembrie 1989 e cel mai fericit moment din istoria recentă a germaniei. la noi însă e cod galben în sud, 80 de litri pe metru pătrat, zidul poate să mai aştepte a doua parte a buletinului de ştiri.
toţi anii ăştia de istorie, toate dramele cumplite pe care pot doar să le bănuiesc, fiindu-mi aproape imposibil să-mi imaginez cum era să trăieşti în vremurile alea, fac ca azi să nu mă intereseze tezele political trendy ale unui vasile ernu şi a altora ca el. de altfel, dacă aveţi chef să vă certaţi cu cineva, vi-l propun pe zizek, cu articolul din new york times. pe mine m-a scos aşa de tare din sărite, încât m-am trezit că-mi scriu argumentele pe un caiet dictando, ca şi cum ar urma să-i scriu vreun răspuns lui slavoj. n-o să-i scriu, mi-a fost de-ajuns caietul dictando şi tot ce-am mai citit/văzut azi despre 9 noiembrie 1989.

p.s. dacă vreţi să revedeţi.
zum, cum e la berlin? :)