o să vă pară rău dacă nu

zilele astea se întâmplă ceva extrem de important în bucureşti (iar folosesc cuvinte mari, dar "extrem" şi "important" chiar nu-s prea mult în cazu ăsta). se cheamă "capete înfierbântate" şi e o piesă de teatru documentar despre 13-15 iunie 1990. dacă sunteţi în oraş de azi şi până duminică (9 mai), v-aş recomanda să nu rataţi spectacolul ăsta şi să mergeţi să-l vedeţi la centrul de introspecţie vizuală (pe str. enei, lângă facultatea de arhitectură).
"capete înfierbântate" e construit pornind de la o muncă de documentare care-a durat câteva luni (în total 30 de interviuri cu numele mari, inclusiv cozma sau iliescu, şi cu cele mici, anonime, ignorate) şi ia forma unor monologuri interpretate nu doar convingător, ci perfect asumat de alexandru potocean (printre altele, adi din 432, şi tomasz din următorul film al lui peter weir). alexandru n-a fost în proiectul ăsta actorul care-a aterizat aşa, de niciunde, a primit un text şi s-a apucat să joace cum s-a priceput el mai bine, după care şi-a văzut de treaba lui. nu, alexandru a mers şi el la multe din interviuri, a contribuit activ la crearea spectacolului, şi de-abia apoi s-a şi ocupat de partea de interpretare. pe care o face impecabil, emoţionant, până în cele mai mici detalii, rictusuri şi ticuri specifice fiecărui personaj. sub ochii tăi alexandru potocean e ion iliescu (ăla care ţi-a îmbibat memoria evenimentelor de după 89, nu fake-ul de la divertis) , miron cozma, marian munteanu, cristi paţurcă etc. fiecare are propria lui istorie a acelor zile, fiecare e convins că are dreptate sau doar mimează convingerea că vina e în altă parte.
"capete înfierbântate" îţi arată mai multe versiuni. nu trebuie s-o alegi pe cea mai bună, pentru că nu există cea mai bună, şi nu există nici măcar una adevărată. toate-s adevărate în felu lor, bucăţi de real compilate de subiectivităţile şi interesele fiecăruia.
(a, iar monologurile nu sunt inventate. ele sunt varianta redusă a interviurilor înregistrate. n-o să vă vină să credeţi ce personaj e miron cozma şi ce legătură are moby dick cu primul miner rocker din românia).
mergeţi să vedeţi piesa asta. dacă nu vă sunt de-ajuns imaginile şi vorbele din 13-15 pe care le dau din când în când televiziunile. dacă geografia bucureştiului nu înseamnă doar eliade, ci şi strada enei (unde au ars autobuzele). dacă v-aţi săturat de teatru-distracţie şi teatru-degeaba. dacă nu cereţi dreptate, ci doar memorie.

(prima întrebare pe care ne-a pus-o alexandru după piesă a fost: "ştiaţi lucrurile astea?", nu "v-a plăcut piesa?" sau mai ştiu eu ce. semn că, de data asta, contează şi altceva pe lângă produsu artistic.)

oamenii spectacolului ăstuia sunt: text Michaela Michailov, performer Alexandru Potocean, video Cinty Ionescu, sound Catalin Rulea, scenografia Adrian Cristea, regia David Schwartz. au lucrat toţi pe banii şi timpul lor.

un interviu cu david schwartz, aici: http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/capete-infierbantate-13-15-iunie-1990-interviu-cu-david-schwartz-

eu am fost ieri la vizionare şi s-a jucat fără proiecţii. motiv pentru care mai merg o dată vineri. şi oricum mi-a plăcut prea mult, vreau să-l revăd. şi vreau să-mi meargă mintea, să mă-ntreb iar şi iar de ce s-au întâmplat treburile alea, cum s-a ajuns acolo, dacă astea-s variabilele adevărului, câte or mai fi pe lângă ele despre care nu ştim nimic, de ce spectacolul ăsta nu e invitat de tnb bulandra odeon, de ce tre să fie underground o treabă care ne priveşte pe toţi, de ce mai există premiile uniter etc etc mai aveam tot felu de zis, da le păstrez pentru după a doua vizionare.

sper c-am fost destul de convingătoare.