două lucruri atît de diferite

mai întăi, un pasaj din no country for old men (traducerea: radu pavel gheo). cele mai juste rînduri pe care le-am citit în ultima vreme:

"Oamenii se plîng de lucrurile urîte care li se-ntîmplă şi nu meritau să li se-ntîmple, da' rareori pomenesc şi de alea bune. De ce-au făcut ei ca să le merite pe astea bune. Eu nu-mi amintesc să-i fi dat bunului Dumnezeu chiar aşa de multe motive să-mi facă zilele frumoase. Da' mi le-a făcut."

(cartea e înfiorătoare, am adormit ieri seară cu ochii spre balcon, bănuindu-l pe chigurh că ar fi în stare să se caţere de la parterul blocului de pe turda pînă la etajul 4, să spargă geamu cu arma aia a lui cu aer comprimat şi să sară la mine-n balcon. anton, ce-ai cu mine?)

al doilea lucru e un videoclip de la broken bells cu christina hendricks we all love:



se vede că de cîteva luni am încetat să mai frec menta: scriu mai puţin pe blog. de săptămîna viitoare însă, după ce mă mut şi eu în casă nouă, intru într-o rutină plăcută la muncă şi-mi fac ordine în cap, n-am să mai las locul ăsta părăsit. am zis.

ieri seară am ajuns la concluzia că cel mai bine e în frigider.

şi tot ieri seară am descoperit că npr transmite live şi dup-aia le pune pe site, înregistrate, concertele de la bonnaroo music festival. the national, tori amos, dead weather, flaming lips şi aşa mai departe.