ain't it swell

ce poate să facă o luiză într-o zi de joi în care plouă şi-i frig, în care veştile bune par că n-au mai venit de două sute de ani, în care a ascultat prea mult the heart is a lonely hunter? asta poate:

s.: aş vrea numa să mă bag în pat, să plîng şi să mănînc orez cu lapte.
eu: şi eu!
s.: uf, eu o iau pe-aici. pa!
eu: pa!
după care-am alunecat şi m-am întins lată pe trecerea de pietoni de la victoriei. noroc că era verde. traista cu new yorker pe jos, mobilu pe lîngă, praf blugii esprit de la ny, praf palmele, praf geaca nouă, praf mai ales genunchiul stîng, umflat şi belit exact ca atunci cînd aveam şase ani şi-alergam prin curte pe la casa pogor. cules de pe jos, întors din drum, spirt pe răni, curăţat geaca şi blugii, blestemat planeta mercur care cică de azi e retrogradă sau nu ştiu cum, blestemat botinele care alunecă pe-asfalt şi cînd nu e ploaie, blestemat în general toate zilele de joi. şi cînd mă gîndesc că postarea asta trebuia să fie despre cît de bine a ieşit discuţia de ieri, despre cum am spus că şalul e şarpele e o cafenea mică de cartier şi am fost foarte cuminte şi civilizată (după cum se poate vedea în pozele de mai jos), despre matei cel echilibrat&înţelegător, radu cel înţelept&dreptlaţintă, assouline cel prietenos&co., despre cum am aflat că el se-ocupă de blog cam 4-5 ore pe zi şi-şi moderează singur comentariile, despre cum hotărîsem să m-apuc şi eu serios de treabă (indiferent ce-nseamnă asta), despre cum i-am promis lui assouline că o să-i citesc la cliente şi-o să scriu despre ea aici, despre cum n-am ştiu că fix azi o să scrie pe blog despre cartea pe care mi-o doresc cel mai mult de crăciun, despre dineul de după, de la ambasadă, cînd ne-am tot prefăcut că furăm argintăria, despre cum am sfîrşit pînă la urmă în green hours, unde s-au mai scris nişte pagini din istoria literaturii române sentimentale, cam pe întuneric şi-n mult fum.

aici nu mai ştiu ce prostioară oi fi spus. şi nici măcar nu începuse discuţia.

din care se vede clar cine se hlizea şi cine zîmbea discret

în rest, e minunat c-o să şchiopătez tocmai mîine, cînd trebuie să merg cu tata la o şedinţă foto père et fille, la mihai şi ion barbu, şi cînd voiam musai s-ajung la gaudeamus, la marfă reloaded şi la lansarea celei mai noi cărţi din colecţia svetlanei. acu nu vreau decît să stau în pat, să mănînc orez cu lapte şi să citesc masa pisicii. ceea ce-o să şi fac.

ah, uitam. au apărut scrierile pornografice, alea-n care l-am tradus pe boris cum am ştiut eu mai bine. şi antologia primul meu porno, care se lansează marţi, 29 noiembrie, la bastilia, noua mea librărie preferată (unde-o să pun şi muzică:). măcar o să ne fie cald la iarnă.

obraz

îmi crapă obrazul de ruşine (puţin şi de la frig). diseară, de la 18.30, la gaudeamus, stau la masă cu pierre assouline, radu şi matei, ca să vorbim despre bloguri literare, iar eu n-am mai scris pe-aici ceva cît de cît serios de luni de zile. o să fiu ca un rocker septuagenar căruia i se-aprind ochii de fericire cînd îşi aminteşte de vremurile lui de glorie (care-ar fi, în cazu meu, locu 2 la roblogfest :)). ce s-o fi întîmplat de la luiza care scria din lyon despre băieţii care-o s-o înveţe să meargă pe bicicletă pînă la luiza care scrie din bucureşti despre cum nu mai are timp să scrie, şi nici n-a învăţat să meargă pe bicicletă. the rise and fall of şalul e şarpele. sau ce-am avut şi ce-am pierdut. în orice caz, o să-i aduc cu mine la dezbatere pe linda hutcheon (şi revigoranta ei intervenţie din cadrul conferinţei "literature and the long modernity") şi pe a.o. scott (şi enervarea lui din aprilie anu trecut). şi mai vedem noi ce se-ntîmplă. inutil să repet şi-aici cît de rău îmi pare că n-o să pot merge diseară la clubul dilema veche, unde-l avem invitat pe emil brumaru (de care mi-e dor cam de cînd ne-ntîlneam la chioşcul de ziare din piaţa unirii, în zilele dintre crăciun şi revelion, şi ne discutam textele din "suplimentul de cultură").

şi pentru că mi-am luat în sfîrşit un palton de lînă de iarnă, pot s-ascult cum se cuvine coloana sonoră a lui bill ryder-jones pentru "dacă într-o noapte de iarnă un călător". un ost minunat pentru o carte şi mai şi. de ascultat integral pe site-ul the guardian: http://www.guardian.co.uk/music/musicblog/2011/nov/07/bill-ryder-jones-if-stream

ce-i frumos, şi lui steve reich îi place

şi reginei spektor. şi mie:

pentru că-n noiembrie or să se-ntîmple nişte lucruri, promit că revin. numai să-mi reinstalez windowsu şi să nu mi se mai blocheze laptopu de fiecare dată cînd deschid şaluleşarpele. oricum, cînd mi se-ntîmplă să mă mai întorc pe-aici, am senzaţia că patul a rămas prea mic, biroul e plin de caiete din gimnaziu, pereţii acoperiţi de postere cu backstreet boys. am două soluţii. ori mă fac mică la loc, ori umflu şaluleşarpele pînă ajunge cît mine.

ah, şi pentru că m-am îndeletnicit în ultima vreme cu vol I din operele lui naum, am găsit asta:

Melancholia

În Piaţa Mare (Grand Place) cîţiva inocenţi 

prindeau din zbor o pasăre moartă o mîncau

şi tot în Grand Place unul dintre noi

făcuse o descoperire ceva pietrificat

pe ea se arăta ca într-o carte cu figuri

cum unii putrezim pe plăji

cum alţii behăim prin munţi

acum stătea deoparte la o groapă

avea pămînd pe ochi     Zicea

că ar fi ora prînzului şi ce mănîncă el

"stai liniştit acolo"   îi spuneam  "poate că vine

şi-ţi aduce cartofi"

el se uita la groapă şi asculta mîhnit

cum ne ieşeau cuvintele din gura lui

cine-a văzut melancholia lui von trier (despre care-am scris doo rînduri şi-n oracolul film menu, şi care, ce-i drept, parcă nu m-a mai zguduit a doua oară la fel de mult) ştie cît de bine merg cele două melancholii. e soare-n dimineaţa asta peste strada veronica, dar nu poţi şti niciodată.