ce-i frumos, şi lui steve reich îi place

şi reginei spektor. şi mie:

pentru că-n noiembrie or să se-ntîmple nişte lucruri, promit că revin. numai să-mi reinstalez windowsu şi să nu mi se mai blocheze laptopu de fiecare dată cînd deschid şaluleşarpele. oricum, cînd mi se-ntîmplă să mă mai întorc pe-aici, am senzaţia că patul a rămas prea mic, biroul e plin de caiete din gimnaziu, pereţii acoperiţi de postere cu backstreet boys. am două soluţii. ori mă fac mică la loc, ori umflu şaluleşarpele pînă ajunge cît mine.

ah, şi pentru că m-am îndeletnicit în ultima vreme cu vol I din operele lui naum, am găsit asta:

Melancholia

În Piaţa Mare (Grand Place) cîţiva inocenţi 

prindeau din zbor o pasăre moartă o mîncau

şi tot în Grand Place unul dintre noi

făcuse o descoperire ceva pietrificat

pe ea se arăta ca într-o carte cu figuri

cum unii putrezim pe plăji

cum alţii behăim prin munţi

acum stătea deoparte la o groapă

avea pămînd pe ochi     Zicea

că ar fi ora prînzului şi ce mănîncă el

"stai liniştit acolo"   îi spuneam  "poate că vine

şi-ţi aduce cartofi"

el se uita la groapă şi asculta mîhnit

cum ne ieşeau cuvintele din gura lui

cine-a văzut melancholia lui von trier (despre care-am scris doo rînduri şi-n oracolul film menu, şi care, ce-i drept, parcă nu m-a mai zguduit a doua oară la fel de mult) ştie cît de bine merg cele două melancholii. e soare-n dimineaţa asta peste strada veronica, dar nu poţi şti niciodată.