let's undress just like cross-eyed strangers

ăsta nu mai e de mult un blog, dar ce contează
scriu repede cîteva rînduri, am băut a doua cafea pe la 7 seara, zbîrnîi pe net şi citesc despre pivot, aproape c-am terminat de pregătit întîlnirea de sîmbătă, de la bookfest, matilda îmi fură radiera de pe birou şi fuge în dormitor, mă duc după ea, o iau şi-o pun pe după gît, aşa mai mergem noi două uneori prin casă, o să-l întreb pe pivot şi de nabokov şi de bukowski, am umplut oricum deja vreo 3 pagini de cuvinte cheie, mi se tot întîmplă lucuri bune şi mă gîndesc că la un moment dat toată bunătatea asta o să se termine, citesc cel puţin o povestire de cheever pe zi şi exclam în timp ce citesc "domle asta e prea tare nu se poate aşa ceva", săptămîna viitoare fug la tiff, anu trecut pe vremea asta plecam la ny şi mîncam mango pe băţ în coney island, cheever umflă nostalgia cum umflă vîntu perdelele de pe 3rd ave. ("aceste poveşti par uneori să fie poveşti ale unei lumi de mult dispărute, pe cînd oraşul new york era încă străbătut de un rîu de lumină, pe cînd puteai să asculţi benny goodman în cvartet de jazz la radioul magazinului din colţ şi aproape toată lumea purta pălărie"), am primit o agendă cu autograf de la ludmila uliţkaia şi mă mai uit o dată la ea înainte s-adorm, tot nu-mi vine să cred, vineri control day out la arenele romane (încep s-aştept o.children mai mult decît wild beasts, da asta probabil şi pentru că pe w.b. i-am văzut deja), sîmbătă şi duminică bookfest plus green jazz fest, zile cu cîte 40 de ore fiecare, teorii despre cum ajungi să pui stăpînire pe cineva, fără ca asta să fie nici iubire, nici prietenie, ci un amestec bizar care dă dependenţă şi care-ţi paralizează voinţa, şi-o replică spusă la 6 dimineaţa, cu lumina intrînd deja prin geamurile pe care n-am reuşit niciodată să le curăţ cum trebuie, "what it is about you", cu răspunsul ei absolut firesc "what is it about you", cîntecul pe care ştiu să-l cînt cel mai bine dintre toate cîntecele din lume e "dream a little dream of me", al doilea e "cry me a river", o fi însemnînd asta ceva, încă nu ştiu ce, mă-ntreb cam cît timp mai am voie să mă prostesc aiurea, cînd o să înceapă lucrurile serioase, ce-o să fac atunci, o să mai rîd atîta de dimineaţă pînă seara sau nu, am trei cîntece cu love during wartime (cînd totul se face praf în jur şi nu-ţi mai rămîne de făcut decît un singur lucru) şi de mult vreau să le aşez aici unul după altul:

everything is falling, dear/ everything is wrong/ it's just history repeating itself/ and babe, you turn me on



come on baby, spend the night with me



let's undress just like cross-eyed strangers



şi-n final, top 50 greatest breakup songs of all time, deşi nimeni nu se desparte de nimeni şi deşi lipseşte esenţialul the last goodbye. dar întotdeauna e bine să asculţi un top în care dylan (spoiler alert) e pe primul loc

calul din torino

pentru că plec peste cinci ore la torino (tîrg de carte, prima mea italie etc.), n-am găsit altceva mai bun de făcut decît să copiez aici un poem dintr-un new york-er mai vechi

Horse piano

by Anna McDonald

The idea is to get a horse, a Central Park work horse.
A horse who lives in a city, over in the hell part of Hell's Kitchen, in a big metal tent.
You have to get one who is dying.

Maybe you get hist last day on the job, his owner, his tourists.
You get his walk back home at the end of the day,
some flies, some drool. You get his deathbed, maybe.

And then, post mortem, still warm, you get the vet or else the butcher
to take his three best legs. And then you get the taxidermist to stuff them
heavy, with some alloy, steel, something.

Next day you go over to Christie's interiors sale and buy a baby-grand piano,
shabby condition but tony provenance, let's say it graced the entry hall
of some or other Valderbilt's Gold Coast classic six.

And you ask the welder you know to carefully replace the piano legs
whit the horse legs, and you put the horse/piano somewhere like a lobby,
and you hire a guy to play it on the hour, so that everybody will know
how much work it is to hold anything up in this world.

 
calul lui béla tarr

şi 900 de mile distanţă.



în afară de asta, sînt foarte bine dispusă.
de mîine vă scriu de la torino.