ieri am fost la prima mea avanpremieră de-aici.
coco avant chanel intră în cinemauri pe 22 aprilie. e-un film aşa de proooooost, lent, stângaci, previzibil ("cusut cu aţă albă", cum zice tata totimpu despre filmele proaste. în cazu ăsta se potriveşte dublu:D), genul la care pufneşti în râs când iubitul ei moare (pentru că accidentul de maşină era pregătit de vreo 10 minute..). două ore despre cum era gabrielle/coco înainte să devină chanel. ei, păi cum să fie. era şi ea o fată săracă da' demnă, pe care-o durea în cot de convenienţe şi-o enervau corsetele, că strângeau prea tare. aşa că lua cămăşi din dulapul bărbaţilor ei (doi la număr, nu simultan) şi-şi făcea din ele rochii sobre. nu s-a măritat niciodată. evident, a avut o mare iubire (un englez jucat atâât de prost, zici că aveai în cadru un clişeu despre englezi, nu un personaj) care-a murit tragic. m-am amuzat, regizoarea a vrut să facă un fel de biopic jamesivoryan. a ieşit un sirop cu buget imens, în care personajele vorbesc cartonat (din cărţi, adică) şi-n care singurul lucru demn de atenţie sunt costumele.
ei, nu chiar singurul. audrey tautou joacă bine şi, cum ştim toţi, e frumoasă. aseară a venit şi ea (o aveţi în poza de mai jos, pe care-am pus-o nu ca s-o vedeţi pe audrey, poza e prea proastă pentru asta, ci ca să mă dau mare) la avanpremieră. fragilă, tunsă scurt, în blugi, pierzându-se în răspunsuri, făcând glumiţe, alergând în sală ca să-şi pupe vărul. mai bine stăteam două ore s-o văd aşa decât în filmuleţul ăsta de duzină cu buget de milioane (19, mai precis).

ei, şi cu cine mă-ntâlnesc eu la metrou? cu vincent g. (căruia probabil i-a crescut cota, de apare iar în publicităţi)

(cuvântul pe care-l salvez azi e "recamier". m-am gândit să mă joc din când în când de-a benardpivot, iar recamier mi se pare un început perfect. nu pricep de ce nu mai folosim cuvântu ăsta.. de exemplu: "iată, un recamier" sau "ana are un recamier" sau "marchiza era dna de récamier" sau "iubito, udă tu florile cât mă ocup eu de recamier")