joi, 3 septembrie 2009

scurt

mîine dimineaţă la 5 plec spre cohen. ca şi anu trecut, înainte de geneva, nu-mi vine să cred.

românia, mândria libanului

aflu de la victoriţa duţu (o doamnă pe care n-o cunosc şi care continuă să-mi spam-uiască mailul, deşi am rugat-o de mai multe ori să-mi şteargă adresa din carneţelul dumneaei) că avem zece români "membri de onoare pe viaţă ai culturii libaneze". dar mai bine să vă arăt mailul pe care l-am primit, că poate nu mă credeţi:

"Concursul international de literatura "NAJI NAAMAN" Liban
http://www.naamanculture.com/english_naji/literaryprizes.htm
Au porticipat poeti din toata lumea intr-un numar de 781 si au fost laureati 59 dintre care foarte multi romnai. Castigatorii vor fo memebri de onoare pe viata ai culturii libaneze si vor fi publicati in antologii de poezie.
Toate datele pe situl concursului.
Poetii romani castigatori de premii
Alexandra Bucur-Emilia
Mihaerla Dordea
Mazin Rifa'i
Budei Costin Ciprian,
Victorita Dutu,
Dan Lungu,
Paul Mihalache
Ioana Trică
Silvia Miler
Simona-Grazia Dima"
wtf do I care? şi dan lungu de când scrie poezie? şi cucoana asta de ce nu pricepe odată că trimisul de mailuri aiurea nu-i face ei publicitate? ba dimpotrivă, îi aruncă mesajele (şi nu numai mesajele) la bulk. acu vreo 3 ani, victoriţa duţu mi-a trimis şi un roman creaţie proprie, dorind ca marii oameni de cultură (printre care nu ştiu de ce a crezut că mă număr şi eu) să o ajute şi să-i deschidă uşa vreunei edituri. iată ce i-am răspuns:
http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=1143
veţi observa, vă rog, şi comentariile de sub rubrică, semn de sindrom al comis-voiajorului.

buun, şi acu să trecem la chestiile mai importante. el pais spune că da, sigur, carla bruni o să înceapă filmările cu woody în primăvara anului viitor. sarko crecă intră în fibrilaţie, n-o să ajungă în viaţa lui nici un sfert de cool pe cât e nevastă-sa, nici măcar prin alianţă.

şi, cu tristeţe, despre ce-nseamnă să nu stai cuminte acasă şi să nu faci filme de mall: http://www.reuters.com/article/latestCrisis/idUSN02267420
(aici sunt nişte poze din documentarul realizat anul trecut, tot în san salvador)

marți, 1 septembrie 2009

take me back where I may shine

îmi place toamna. poţi în sfârşit să asculţi piese ca astea, care-ţi moleşesc mulţumirea de sine şi nu te lasă să adormi până nu ajungi să le îngâni în somn:


A. A. Bondy - To the Morning



A. A. Bondy - On the Moon


(pe asta ar fi putut a.a. s-o cânte şi cu marlango, le-ar fi stat foarte bine împreună)

îmi place toamna, pentru că citesc despre cum poliţia a redeschis după 40 de ani ancheta morţii lui brian jones. poate că 40 de ani n-au trecut degeaba.
îmi place toamna, pentru că mă gândesc la crăciun din ce în ce mai des, ca şi cum atunci o să se întâmple ceva ieşit din comun, ca-n serendipity. oricum, în octombrie, dylan îşi lansează albumul de colinde, ce nebunie mai e şi asta, o să ascult şi n-o să-mi vină să cred.. coperta arată aşa:


îmi place toamna, pentru că te calmează brusc, pentru că face linişte în jurul tău, domoleşte viteza sângelui, te lasă să pui încet capul pe masă şi să crezi că toate or să se termine cu bine.


(aici e băiatu ăsta, bondy, pe care cred c-o să-l ascult cel puţin până la prima ninsoare. iar pe dylan îl ştiţi deja, mai ascultaţi-l din când în când, le zice bine :)

duminică, 30 august 2009

william seward

azi dimineaţă (adică pe la 11, recunosc..) m-am trezit cu o frază repetată de mai multe ori în cap de o voce de bărbat cu accent american: burroughs is in tangier, burroughs is in tangier, burroughs is in tangier.. bine bine, zic eu, şi ce? (bănuiam că trebuie să fie vreun vers dintr-un poem beat, da n-am vrut să verific). după-masă îi povestesc chestia asta lui serghei, care-mi zice că tocmai s-au împlinit 50 de ani de la publicarea lui naked lunch. şi aflu de pe wikipedia următoarele:

All signs pointed him back to Tangier, a place where his parents would have to continue the support and one where drugs were freely available. He left in November 1954 and spent the next four years there working on the fiction that would later become Naked Lunch, as well as attempting to write commercial articles about Tangier. He sent these writings to Ginsberg, his literary agent for Junkie, but none were published until 1989 when Interzone, a collection of short stories, was published. Under the strong influence of a marijuana confection known as majoun and a German-made opioid called Eukodol, Burroughs settled in to write. Eventually, Ginsberg and Kerouac, who had traveled to Tangier in 1957, helped Burroughs type, edit, and arrange these episodes into Naked Lunch.
adică burroughs a scris naked lunch in tangier, that's why he was there (mă rog, nu numai pentru asta, drogurile şi minorii erau la liber) ! şi de aia trebuia şi pe mine să mă anunţe cineva, ca să nu uit că totuşi a trecut juma de secol de când au apărut pe hârtie rândurile alea scandaloase.


poza e făcută in tangier şi sub ea zice-aşa:
William Seward Burroughs Tanger Villa Mouneria 1961, his garden room, time of intense Cut-up prose expirements, Nova Express tracing controllers of hypertechnologic planetary disaster “along the word lines” of their propaganda imagery back to the image Bank.” Probably a “trust of giant insects in another galaxy” manipulating their human hosts to wreck the earth with radioactive crap so another life form could move in and take over the territory.

(poza e de-aici)

şi-acu:
un site aniversar
un articol aniversar
scurte interviuri
how cool is he
trailer-ul unui nou documentar (tot de la serghei)
workshop in tangier, follow the beat :D

ps: eu am citit numa juma din prânzul dezgolit (traducerea mi se păruse fabuloasă), imediat după ce-a apărut la paralela 45, pentru că dup-aia m-am gândit să i-o fac cadou unui amic. să vedem acum cum mai pun eu mâna pe ea :)