sâmbătă, 31 ianuarie 2009

lipsă

mâine o întind până la clermont-ferrand (2 zile de scurt-metraje şi de oraş industrial, ce-şi poate dori cineva mai mult de-atât?) lipsesc deci puţin şi, ca să nu las blogul fără proprietară, am pus-o pe liv ullmann să vă spună cum stă treaba cu poetul danez, cu stelele şi cu vieţile noastre (într-unul din scurtele mele preferate de animaţie):

vineri, 30 ianuarie 2009

cel mai simplu

un anonim providenţial mi-a trimis un poem de-al lui michaux. cum iubesc şi anonimii, şi henri-ii, nu m-am putut abţine să nu traduc poemul şi să-l pun aici.

Simplitatea
Ce i-a lipsit vieţii mele până acum a fost mai ales simplitatea. Încep să mă schimb încet-încet.
De exemplu, acum ies mereu cu patul după mine, iar când o femeie îmi place, o iau şi mă culc cu ea imediat.
Dacă urechile ei sunt prea mari sau prea urâte sau dacă nasul îi e aşa, i le scot odată cu hainele şi le bag sub pat; de-acolo le ia când pleacă. Păstrez doar ce-mi place.
Dacă lenjeria ei ar cam trebui schimbată, o schimb eu imediat. Va fi cadoul meu. Dacă totuşi văd o altă femeie mai plăcută care trece pe stradă, îmi cer scuze de la prima şi-o fac să dispară pe loc.
Unii care mă cunosc pretind că nu sunt în stare să fac ce-am spus mai sus, că nu-s destul de temperamental. Şi eu credeam la fel, dar asta era din cauză că nu făceam totul aşa cum îmi tuna.
Acum am întotdeauna după-amieze bune. (Dimineaţa lucrez.)


ps: anton pavlovici, n-am uitat de ziua dumitale. acum că ai în sfârşit 149 de ani, pot să-ţi spun că te ador, chiar şi pentru scrisorile pe care i le scriai de la moscova doamnei m. v. kiselyov şi nu mie. cum ar fi asta, trimisă în septembrie 1886:

"... It is not much fun to be a great writer. To begin with, it's a dreary life. Work from morning till night and not much to show for it. Money is as scarce as cats' tears. I don't know how it is with Zola and Shtchedrin, but in my flat it is cold and smoky.... They give me cigarettes, as before, on holidays only. Impossible cigarettes! Hard, damp, sausage-like. Before I begin to smoke I light the lamp, dry the cigarette over it, and only then I begin on it; the lamp smokes, the cigarette splutters and turns brown, I burn my fingers ... it is enough to make one shoot oneself!

... I am more or less ill, and am gradually turning into a dried
dragon-fly.

... I go about as festive as though it were my birthday, but to judge from
the critical glances of the lady cashier at the _Budilnik_, I am not dressed in the height of fashion, and my clothes are not brand-new. I go in buses, not in cabs."

cum adică, anton pavlovici, chiar te-ai transformat într-o libelulă uscată?

răspunde-mi degrabă,
a dumitale, l.


(ps2, doar pentru cunoscători: jur că nu m-am jucat cu fontul şi mărimea lui. blogul se distrează pe seama mea..)

marți, 27 ianuarie 2009

177 bis


azi mi s-au mai întâmplat nişte lucruri.
pe lângă faptul că, alături de egon, bola, ramona, leo (corespondenţă de la paris), minteadeceai, crocolili şi doctorow, i-am zis lui carroll toate cele cuvenite cu prilejul aniversării zilei lui de naştere, am mai:
- pus 2 scrisori la poştă
- văzut episodul pilot din seinfeld (1989 e anul, cred), cu subtitrare în portugheză
- luat pe mine o bluză care seamănă cu o draperie brodată
- căzut lată cât tot trotoarul pentru că mă uitam aiurea (o mică julitură, nesemnificativă, şi-un hohot de râs care-a zguduit cartierul)
- văzut un bărbat foarte frumos pe-o fereastră de la parterul operei. era îmbrăcat într-o cămaşă albă şi părea că se pregăteşte de rol. după ce-am trecut în dreptul geamului, m-am întors, m-am hlizit scurt şi-am mers mai departe. în timpul coloniei penitenciare, n-am reuşit să-mi dau seama care era, pentru că nici un personaj n-avea cămaşă albă. fetele au zis că era costumierul.. la ieşirea de la operă, am scos aparatul foto şi când am ajuns iar la fereastra cu pricina, am făcut poză. nu mai era el.

la 177 de ani


dacă mi se face dor de cineva, scot din buzunar o bucată de sugativă pe care-o am de pe vremea când purceii de cerneală erau una din cele mai mari descoperiri ale umanităţii şi-o lipesc de palma stângă. stă ea cât stă acolo (de obicei, nu mai mult de-un minut), până când imaginea celui care nu-i cu mine se proiectează pe primul lucru care-i apare în cale. un trunchi de copac, un câine, o mătură, o fereastră. atunci totul e foooarte simplu.

dacă mă trezesc dimineaţa cu faţa în sus şi cu ochii în soare, e clar, nici un vis nu-mi mai scapă. se-ntind toate cuminţi la uscat şi-şi aşteaptă rândul.

dacă vreau, pot să văd tot. să citesc la metrou că fumatul e interzis prin lege încă din 92. pot să văd un cărucior roşu într-o scară de bloc sau un elastic pierdut. de asemenea, dacă vreau pot să ştiu tot.

dacă mă străduiesc, pot să vă spun de câte ori a fost răpit iliescu. mai întâi extratereştii, apoi klingorienii, betacii şi somavocii. de aia îl întreabă pensionarele la fiecare aniversare cum de arată aşa de bine. scuza cu gerovitalul e numai de ochii lumii. doar eu ştiu adevărul.

dacă mă enervează cineva, îi fac din ochi şi în timp ce eu am închis pleoapa, cineva-ul se face mic mic, îl bag într-un borcănaş de plastic (de la medicamentele vechi, cu un dop de vată deasupra) şi-l zgudui bine până îi trece. dup-aia îl scot, îi zic „sari!” şi se face mare la loc. da’ de data asta poţi să te-nţelegi cu el omeneşte.

dacă mă plictisesc, pot să fac să dispară (numai pentru 15 min f fixe) toate telefoanele din lume. mă amuz uitându-mă cum aleargă oamenii unii după alţii, ca să se găsească. cum nu mai poţi fi sigur de nimic. cum toţi dispar din aria ta de acoperire. cel mai frumos e când încep să strige unii la alţii, de la mii de kilometri distanţă, convinşi fiind că se aud unul pe altul.

dacă mi-e frică, apăs pe-un buton (e pe şoldul drept, pe-o hartă ascunsă) şi-mi trece.

dacă vreau să spun ceva şi nu ştiu exact cum, mă fâstâcesc, însă asta o văd numai eu. şi iepurii care n-au umbră (nu pentru c-ar fi morţi), pisicile care latră, pălăriile care merg şi polonicele cântătoare.

azi mi s-au întâmplat toate dacă-urile astea deodată. a fost o zi bună.

lamulţiani,lewiscarrol!

ps: azi a murit john updike (autor, printre altele, al seriei (cu) rabbit. he went down the rabbit hole)