după ce gufi a şters praful de pe rândul din spatele cărţilor, s-a aşezat între ele, ca o statuie cu blană.
eii, asta era miercuri. joi ce citesc pe blog la alexandru? că o carte fantomă ar fi sau n-ar fi. ar fi! adică e, chiar lângă mustăţile lui gufi, între cursurile de literatură şi dicţionarul de simboluri.
am primit-o iarna trecută de la dna. ruxces, care ne-a spus, mie şi cristinei, ce comoară extraordinară e. am luat cartea la iaşi, era crăciun, nu mai fusesem acasă de vreo 3 luni şi ceva, am pus cartea bine şi-am uitat unde. până miercuri, când gufi mi-a amintit de ea. până joi, când alexandru mi-a amintit de ea.
să mă fac că n-am auzit şi n-am văzut nimic, pentru ca bumgartes să rămână fantomă? sau să-l citesc şi, dacă e cazul, să fac din el copii copii pe care să le trimit în lumea largă?
până când iau o decizie, pot doar să zic (mai ales de la minutu 1 şi 14 secunde încolo):
15 comentarii:
aaa pliz citeşte-l şi îndeamnă-ne şi pe noi să da sau să nu. dar gufi cum e? că pe el clar l-ai citit! (aşa arată superb!)
gufi e o prinţesă purcel, pe care mama a vrut neapărat s-o cheme gufi (ca pe regele din "ţara lui gufi"). dac-o întrebi, nici ea nu ştie de ce.
Eu tot nu ştiu cum stau lucrurile - oare văd cu ochii mei că, dacă există Gufi întâiul, există şi Bumgartes al doilea, sau, dimpotrivă, în cartea luizo-caligrafă în care sunt personaj, autorii mă fac să cred că văd cu ochii mei că, dacă există Gufi întâiul, există şi Bumgartes al doilea? Sigur, Gufi e splendid - dar înseamnă asta cu necesitate că eu exist?
Mi se pare perfectă alăturarea între prinţesa Gufi a-ntîia şi Bumgartes al II-lea : )
@Radu: Nu văzusem comentariul tău cînd îl scriam pe al meu : )
Eu cred că existăm. Povestea Luizei (cu tine, cu mine, cu Gufi I, cu Bumgartes II) e adevărată, puisqu'elle l'a inventée d'un bout à l'autre - comme disait son ami Boris V. : )
Dac-ai şti ce m-ai liniştit - eram gata-gata să mă simt ca Ioan fără Ţară dintr-un poem de Yvan Goll:
Jean sans Terre sur un bateau sans quille
Ayant battu les mers sans horizons
Debarque un jour sans aube dans une ville
Et frappe a quelque porte sans maison!
@Radu Vancu: : )))) Vai, cît poate să fie de mişto! : ))))
Mi-aduce aminte de povestea aia din Exerciţii de admiraţie - cu Beckett şi Cioran încercînd să găsească alt titlu în franceză pentru textul ”Sans”, un echivalent de bun ca ”Lessness” şi ”Losigkeit”, şi găsind pînă la urmă ”sinéité”. Mi se pare foarte amuzant că amîndoi se gîndeau numai la asta, nu dormeau noaptea, îşi dădeau telefoane : )
:))
Cred că amândurora li s-ar fi potrivit un slogan ca: Sans non-sinéité!
stai sa-mi bag si eu coada stufoasa si sa intreb.
gufi asta foioasa & crocanta inafara faptului ca este cam simbolista si citeste literatura comparata si mituri esentiale cum as bea eu apa si ii aprofundeaza pe barthes si baudelaire si asculta jazz cand nu mai are chef de tv on the radio, stie cumva sa si gateasca. si daca da, ce bunatățuri?
radu şi alexandru, locuim cu toţii în existenţele noastre superbe, guvernaţi de gufi cea dintâi şi bumgartes cel de-al doilea :)
panta, de gufi întrebi? gufi ştie să miaune când se fierbe carnea de pui, se prăjeşte ficatul şi se rumeneşte peştele, asigurând astfel un meniu fonic optim pentru gătit.
un mediu, nu un meniu.
meniu e numai la mine-n suflet, pentru că mi-e foame.
si mie mi-e foame. si diseara ma duc la balet. la balsoi balet :)
@ luiza: postarile astea (a ta si a caligrafului) despre cartea fantoma cred ca sunt printre cele mai misto chestii pe care le-am citit eu vreodata pe bloguri. si comentariile de la ele la fel. Bumgartes si Jean sans Terre au aterizat printre personajele mele preferate, desi de-abia i-am zarit un pic cu coada ochiului. de gufi a ta nu mai zic nimic, nu-mi vine nimic in minte care sa fie demn de ea.
Mie mi-a plăcut că se impune privirii titlul lui Paul van Tieghem... :)
zum, eşti prea drăguţă. gufi a spus că i-ar plăcea să te cunoască :)
cătă, da, e-o carte care mi-a bântuit mie facultatea. poţi chiar să foloseşti poza ca publicitate la secţia de compa de la iaşi :))
Trimiteți un comentariu