Litost
Ne tot mândrim cu intraductibilitatea cuvântului „dor”, ca şi cum n-ar exista „saudade”în portugheză sau „Sehnsucht” în germană sau ca şi cum nu ar mai fi atâtea cuvinte în atâtea limbi care să nu poată fi explicate decât printr-o poveste. Christopher Moore a adunat, cu ajutorul unei echipe de traducători şi de lingvişti, cele mai insolite cuvinte din lume într-o carte care se cheamă, inspirat, In Other Words. Aşa că astăzi Enţiclopedia îşi oferă un regal de minunăţii alcătuite din litere, iar prezentarea cuvintelor pe care le-a ales din cartea lui Moore nu urmăreşte nici o logică. Şi ca să vă convingeţi de asta, primul va fi „onsay” care, în boro, dialect din India, înseamnă „a te preface că iubeşti” (în timp ce „onsra” e „să iubeşti pe cineva pentru ultima dată”). La numărul doi trecem „gagung”, cuvânt sfâşietor – în traducere literală, înseamnă „ramură uscată” şi se referă la foarte trista situaţie a celor o sută de milioane de bărbaţi care, din cauza politicii chineze a copilului unic, rămân pe dinafară, neavând nici o şansă să-şi găsească vreodată iubita (pentru că, în China, femeile sunt cu o sută de milioane mai puţine decât bărbaţii chinezi). Lăsând calculele amoroase deoparte, ajungem la „ilunga” (cuvânt care a ieşit pe locul I în topul celor mai de netradus cuvinte din toată lumea), folosit într-un dialect din Congo pentru a desemna o persoană care iartă o greşeală o dată, apoi o tolerează a doua oară, dar niciodată şi a treia. „Álfreka” vine din Islanda şi sper să nu se întâmple în veci, „plecarea spiriduşilor” adică, care ar aduce după sine moartea spirituală a pământului. Şi-acum ne apropiem de casă, dar nu foarte (nici un cuvânt din română nu e pe listă): în Rusia mai întâi, cu „razliubit”, „ceea ce simţi pentru o persoană după ce ai încetat să o mai iubeşti”, adică dez-îndrăgosteala, un amestec de prietenie, condescendenţă, simpatie, melodramă şi valeriană; apoi în Cehia, la „litost”, pe care Kundera îl defineşte aşa – „o stare de tulburare adâncă provocată de constatarea subită a propriei nefericiri”, „un sentiment al infinitului asemănător cu un acordeon deschis, o sinteză din multe altele, compasiune, remuşcare şi un soi de dorinţă nelămurită... Nu ştiu cum ar putea cineva să înţeleagă sufletul omenesc fără asta.” Sunt convinsă că, dacă sunt îngânate câteva din aceste cuvinte speciale, e imposibil să nu primeşti ceva din irepetabilitatea lor, devenind, la rându-ţi, de netradus.
5 comentarii:
tindersticks :x
tipa e cumva Lhasa?
ramai acolo!A VENIT HRUSCA IN TURNEU!
da, e lhasa:)
mă lipsesc de hruşcă.. adică prefer să răspund eu la uşă când vin colindătorii la noi în bloc şi trag rapid un steaua sus răsare, aşteptând să mă mişc mai repede şi să le dau odată banii ăia pe care îi ţin în mână. eh, vreme de sărbătoare :D
abia acum ti-am descoperit insemnarea asta exceptionala. era ascunsa, ca tot ce e bun si frumos, printre liane, fotografii din nu stiu ce oras minunat :) si cuvinte marunțele.
un text mai frumos ca un film, as zice. m-a lasat mut, desi, uite,
tot am mai zis ceva cu ultimele suflari! :)
bravo, felicitari!
abia acum ţi-am descoperit comentariul. roşesc. mulţumesc.
Trimiteți un comentariu