mini-răfuială

egon are-o problemă: nu-i place de audrey. înţeleg, el e de-al lui mm (pentru că văd că aşa se-mparte lumea, între beatles şi stones, între audrey şi marilyn, între steaua şi dinamo, între polirom şi humanitas etc.), dar nu-mi place că, în elanul lui de cavaler care-şi apară domniţa, o atacă pe cealaltă, cu supremul (şi fundamental greşitul) argument, cum că mm era mai intelectuală decât a.h. de ce? păi pentru că există o tonă de poze cu mm citind, şi numai vreo câteva cu audrey. ce vreau eu să zic sună cam aşa: când citeşti în mod firesc, seara, înainte de culcare, sau în pauze de filmări, sau în metrou, nu prea-ţi vine să faci din lectură un eveniment şi să te pozezi cu cărţi în mână. şi-oricum, nu ştiu cât de mult contează care din ele a citit ulise şi care proust.
şi pe mine mă cam înfioară audreymania asta (se pare că orice domnişoară cu stil simte nevoia să se revendice de la brakefast..), dar n-am ce-i face, tot o iubesc. cam cum a păţit colette când a văzut-o la Monte Carlo, în 1951, şi i-a picat cu tronc. îmi plac sprâncenele ei, şi felul în care îşi prinde părul, talia fiiină, zâmbetul şi candoarea (deşi a trăit şi-o bucată serioasă din al doilea război mondial), îmi place de ea în mai toate filmele, pentru că e caldă şi fragilă, şovăitoare şi-umpic lunatică. pentru că e adorabilă şi plină de şarm.
iar de marylin îmi place, desigur, însă din alte motive:)
mai jos, un bonus teribil: