să ne mai liniştim puţin. cu una din piesele mele preferate din toate timpurile, cântată de doi din cei mai preferaţi oameni ai mei din toate timpurile. amin.
(teodora m-a rugat să aleg subiectu pt p.d.s.ul de peste o lună. aşadar, tema pentru p.d.s.ul din 12 decembrie e norul/norii. mi-am adus aminte cum am citit pe sub bancă volumul lui petru creţia în vreo 2 zile de şcoală, verificând cu priviri rapide pe fereastră dacă petru creţia avea dreptate sau nu. în general, avea.)
6 comentarii:
da, pace! o s-avem atata liniste, de o sa ni se aplece
sper că "ia hai, pace!" n-a fost interpretat drept un mesaj pro-geoană :)))))
in niciun caz!
problema e la mine, vad numai procurori care se arunca de la etaj si prostanaci taind panglici
nicidecum. ca doar n-ai pus "I loves you Mircea" sau "Mihaela, you is my woman now". mi-a placut nina. apropos: ai vazut diferenta de atitudine dintre fitzosul de Jarrett (talentat dar mult prea plin de el) si Bill Evans (care intra la propriu cu capul in pian si-n muzica proprie)? Pe el nu putea sa-l deranjeze nici un fel de public - era mult prea dus. Dus de tot ...
pobby, să ştii că problema e mereu în altă parte :)
hulot, da, ai dreptate, evans era mult mai puţin pretenţios decât jarrett. însă din cauză că jarrett săracu a avut oboseală cronică şi a făcut pauză atâţia ani, cred că i s-a dereglat ceva în mecanismu lui nervos şi de aia reacţionează aşa. deocamdată îl iert, că tot sper să-l mai văd în concert :)
http://www.youtube.com/watch?v=lch3Fb4atb4
swing,baby
Trimiteți un comentariu