provizorat

pentru că site-ul suplimentului va fi indisponibil o vreme, înghesui aici ce mai scriu.
azi, rubrica din numărul de sâmbăta trecută. în curând, o să apară, tot aici, şi articolul despre vizita lui matei vişniec la iaşi.
vorba unui desen al lui perjovschi, the clown's opinions are not necessarily mine, spune circul :)

Religie
În acceleratul Bucureşti-Iaşi, imediat după ce uşile s-au închis în urma Vasluiului, o bătrânică s-a aşezat lângă mine. Stătuse tot drumul lângă un geam prost închis şi îngheţase de frig. Uitându-se la ziarul meu, mă întreabă: „E cu Băsescu?”. Zic: „Da”. Şi începe potopul. Am aflat în mai puţin de un minut că sigur o să vină apocalipsa, pentru că preşedintele e „însemnat cu 666 pe frunte, nu râdeţi, duduie, am citit eu în cărţile sfinte, o să vedeţi dacă nu mă credeţi, Geoană ăla şi-a făcut cruce, el măcar e credincios”. Deşi muream de curiozitate să aflu în ce cărţi sfinte se găsesc astfel de informaţii tulburătoare, capitale pentru viitorul României, m-am abţinut. Dacă începi să te contrazici în tren, nu mai termini până când cobori, iar asta poate dura ore întregi. În orice caz, o înţeleg pe bătrânică. În ultima vreme, mai toţi liderii politici de la noi pupă poala popii. Dl. Geoană mai ales se remarcă printr-un acut şi brusc simţ religios. Citează când din Sf. Ioan Gură de Aur, când din Buddha (e bine să fim ecumenici), îl are drept model moral pe Înaltpreasfinţitul Daniel, iar părintele Galeriu i-a fost duhovnic. În plus, ţineţi-vă bine de scaunul profan pe care staţi, între 9 şi 11 decembrie a avut loc la Palatul Parlamentului, „sub înaltul patronaj” al aceluiaşi neobosit credincios (dar şi al dnei. Roberta Anastase), „Micul Dejun cu Rugăciune”. Dacă nu ştiaţi, în Parlamentul României există încă din 1992 un Grup Ecumenic de Rugăciune, a cărui misiune e să „militeze pentru promovarea valorilor creştine în viaţa politică”. Mă întreb cu ce sentimente în suflet au asistat membrii Grupului la preacreştina campanie electorală şi dacă i-au mulţumit în gând dlui. Turcescu, atunci când le-a cerut candidaţilor să jure cu mâna pe Biblie că n-au făcut una ori alta. Acum, ori dl. Turcescu a confundat dezbaterea cu o scenă de tribunal dintr-un film american, ori a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce e destul de grav. Să pretinzi într-un astfel de context juratul cu mâna pe Biblie e un gest de o indecenţă maximă, dublat de o ipocrizie la fel de mare. În minunatul an 2009, n-ar mai trebui să mai crezi că un ateu/agnostic e neapărat mai puţin moral decât un credincios. „Nu ştim noi ce e-n sufletul lor”, mi-a şoptit o vecină de compartiment, îngrijorată de predicţiile bătrânicii. Nu ştim, dar ca să ştim, propun ca la viitoarele alegeri să avem comunicate de presă săptămânale legate de fiecare spovedanie a candidaţilor, plus fotografii cu împricinaţii primind aghiazma mică şi zâmbind strâmb de pe-o plăcuţă aurită, bătută în cuie proaspete pe-un zid de mânăstire.