cadouri

nu povestesc acum despre cadourile pe care le-am primit, care-s oricum de mare efect şi maximă substanţă (mai ales cerceii pop cu audrey de la egon:) zic doar că primele au venit chiar când eram la lyon, când maria şi andrei mi-au strecurat în valiză 2 cărţi pe care mi le doream muuuuult de tot. una e a lui colum mccann, scriitorul irlandez cu care-am vorbit eu puţin la assises du roman din mai, şi care tocmai a luat national book award pentru let the great world spin (histoire de dire ce flair am eu la scriitori :D), cealaltă e cartea de eseuri a lui zadie smith, una din cele 3 romanciere care m-au convins pe mine că virginia woolf nu e o excepţie. şi dacă tot am început, să mai spun şi de cadoul de la serghei, biografia de 400 de pg. a lui billie holiday, scrisă de donald clarke, tipul care-a coordonat the penguin encyclopedia of popular music. e aşa de tare, încât am început să visez că merg la cabană la munte cu o gaşcă de negri din harlem şi că ne apucăm de jazz pe la 2 noaptea şi-o ducem aşa până spre a doua zi după-masă. presimt că o să mai scriu despre wishing on the moon, eu şi-aşa tânjeam după america anilor 30, swing era şi renaşterea harlemului, acu e ca şi cum aş avea america aia pe noptieră :)

nu intenţionasem să scriu despre ce-am primit, da e deja prea târziu. de fapt, voiam eu să fac nişte cadouri. mai întâi, un scurt pe care l-am descoperit azi şi care e oarecum heartbreaking. despre 91 de cm şi despre cum e să nu-ţi mai găseşti locul. se cheamă skhizein.

Skhizein (Jérémy Clapin,2008) from Bertie on Vimeo.

al doilea cadou, primit de la inrocks şi arte. primul concert dead weather din franţa.



al treilea cadou e un péché mignon de care mi-au reamintit arte şi blogoteca pe 24 seara, când au pus pe site un concert de buzunar cu the dodos. dodos sunt nişte puşti indie pe care i-am ascultat atât de mult într-o vreme, încât pe last.fm ajunseseră mai sus decât muzicile mele serioase. rezultatul a fost un fel de criză de nervi muzicali, în timpul căreia am şters orice urmă de dodos de prin calculator şi de pe last.fm. acuma, dacă tot e crăciunul, cred că pot să-mi primesc slăbiciunea înapoi, ceea ce vă doresc şi dvs.



şi pentru că e zi de p.s.d., iar vic chesnutt, pe care-l tot ascult de 2 zile, are o piesă care se cheamă wallace stevens, am zis că n-ar strica să:

«The Snow Man», de Wallace Stevens from blocsdelletres on Vimeo.

ei şi-acu, dacă doriţi să faceţi ca mine, adică să vă lăudaţi cu ce-aţi primit sau să faceţi dedicaţii şi treburi dintr-astea, comentariile sunt deschise non-stop :)