numai în filme am trăit în ultima lună. mergeam pe stradă şi pac, mi se-ntîmpla un film, eram la o lansare şi pac, alt film, scriam o scrisoare (de cinci pagini!, pe foi albastre) şi pac, încă un film, zîmbeam şi eu la un concert şi pac, pica un film. nu le-am numărat, dar cred c-au atins suta. şi mai toate păreau să fie făcute de woody, uneori şi de pedro, dar mai rar. în orice caz, mi-a fost aşa de pomină, încît n-am mai reuşit să scriu un rînd pe-aici. zac kilograme de lucruri nespuse prin apartamentul ăsta de la etajul zece în care acum o săptămînă am lăsat ca o toantă să intre nişte indivizi de la "deratizare" care mi-au pufăit prin casă cu o "substanţă" (apă chioară) şi mi-au cerut la final 260 de lei. le-am dat 20 şi-au plecat. după care mi-am dat seama ce s-ar fi putut întîmpla dacă n-aş fi aşa de norocoasă, şi-am avut scurte şi intense atacuri de panică pe la 5 dimineaţa, confundînd zgomotele frigiderului cu zgomotul cuiva care umblă cu cheia-n uşă. dar mi-a trecut. ceea ce e bine, avînd în vedere că eu n-am niciodată atacuri de panică.
tot într-un film eram şi cînd am aflat că plec la new york. acuşi. şi deşi chestia asta mi se pare în continuare neverosimilă, ştiu care-o să fie primul meu concert acolo (medeski, martin and wood în central park), primul film (one lucky elephant, cum altfel), prima carte (mi-e puţin ruşine să vă mărturisesc că e autobiografia lui steven tyler, da asta e, nu poţi să-ţi renegi idolii de la 12 ani), de-abia aştept orele nesfîrşite din avion şi oraşul ăla pe care visam să-l văd de-atîta vreme.
probabil că-nţelegeţi acu de ce-am fost (şi tot sînt) zilele astea cam aşa:
3 comentarii:
medeski, martin and wood - super. sper să fie şi piesa cu copilaşii, aia îmi place foarte mult))
foarte te invidiez.well,să te distrezi cât încape in big apple :)
editor, poa să cînte şi macarena, important e că-i văd :)
mihaela, mie încă nu-mi vine să cred, aşa că n-am început deocamdată să mă invidiez. poate cînd mă urc în avion..
Trimiteți un comentariu