2012

am ascultat şi-n 2012 zeci sute de albume noi
dar de fapt
anul meu a început cu tune-yards* şi sharon van etten
a continuat cu alt-j şi django dgango
s-a terminat cu asaf avidan* şi robin and the backstabbers
s-a terminat bine

*numai pe ăştia nu i-am văzut live

ieri, în new york

şi

noroc că e sîmbătă

noroc că e sîmbătă
cînd nu-i citim pe morţi pe vii
şi cerul e cît pămîntul

(vlad moldovan, "a venit zăpada")

so we dance the night away. poem epic.

pentru că joi dimineaţă fac interviu cu clovnii ăştia criminali şi pentru că de-abia acum îmi dau seama cît de mult îmi plac, 40 de minute de poem epic pornind de la o serie de fotografii de-ale lui nan goldin, despre 'the lives of people from urban subcultures, the underground. non-conformists. people making their own rules, living lives their own way'.

'death to the girl who gives a fuck' şi-o zi bună vă dorim.

noiembrie avidan

uneori facebook-ul nu mai e de ajuns pentru toate lucrurile care ţi se întîmplă
mai ales cînd îţi dai seama că poţi fi fericit şi cînd muzica e tristă
şi cînd eşti în mijlocul unei nebunii totale, pe întuneric de juma de oră, rătăcind printr-un labirint de cearşafuri cît un munte, şi cineva îţi ia mîna şi ţi-o pune în dreptul inimii şi zici că e tahicardic, atît de tare bate, ţi se înmoaie picioarele şi-ai vrea să-i spui ceva dar toată lumea tace, după care pleci şi ţi se-ntîmplă alte lucruri între tine şi necunoscuţii din jur, n-o să mă creadă nimeni că toate astea au fost ieri seară în bucureşti, nu ştiu unde exact unde, totul e făcut în aşa fel încît să nu ştii şi să fii convins a doua zi dimineaţă c-a fost cea mai uncanny şi mai umană experienţă teatrală pe care-ai trăit-o vreodată, după care dai peste albumul nou al lui asaf avidan, care se aşază perfect peste ultimele 12 ore, cu sfîşierile obişnuite de inimă, cu ruperile pe dinăuntru cusute cu grijă de mîini necunoscute, cu would you break me like a prison şi cam atît


şi acum, după 99 de repeat-uri, aflu de ana că dan scoate antologie la charmides, erg se cheamă şi se citeşte aşa:

"cînd rămîn de unul singur mişc numai în patru labe
şi chiar dacă la fiecare mişcare mă izbesc de podea
soarele tot nu se desprinde dintre scînduri:
dar uneori aşa mic şi rece cum numai el poate fi
începe să scîrţîie ca un şoarece."

let's undress just like cross-eyed strangers

ăsta nu mai e de mult un blog, dar ce contează
scriu repede cîteva rînduri, am băut a doua cafea pe la 7 seara, zbîrnîi pe net şi citesc despre pivot, aproape c-am terminat de pregătit întîlnirea de sîmbătă, de la bookfest, matilda îmi fură radiera de pe birou şi fuge în dormitor, mă duc după ea, o iau şi-o pun pe după gît, aşa mai mergem noi două uneori prin casă, o să-l întreb pe pivot şi de nabokov şi de bukowski, am umplut oricum deja vreo 3 pagini de cuvinte cheie, mi se tot întîmplă lucuri bune şi mă gîndesc că la un moment dat toată bunătatea asta o să se termine, citesc cel puţin o povestire de cheever pe zi şi exclam în timp ce citesc "domle asta e prea tare nu se poate aşa ceva", săptămîna viitoare fug la tiff, anu trecut pe vremea asta plecam la ny şi mîncam mango pe băţ în coney island, cheever umflă nostalgia cum umflă vîntu perdelele de pe 3rd ave. ("aceste poveşti par uneori să fie poveşti ale unei lumi de mult dispărute, pe cînd oraşul new york era încă străbătut de un rîu de lumină, pe cînd puteai să asculţi benny goodman în cvartet de jazz la radioul magazinului din colţ şi aproape toată lumea purta pălărie"), am primit o agendă cu autograf de la ludmila uliţkaia şi mă mai uit o dată la ea înainte s-adorm, tot nu-mi vine să cred, vineri control day out la arenele romane (încep s-aştept o.children mai mult decît wild beasts, da asta probabil şi pentru că pe w.b. i-am văzut deja), sîmbătă şi duminică bookfest plus green jazz fest, zile cu cîte 40 de ore fiecare, teorii despre cum ajungi să pui stăpînire pe cineva, fără ca asta să fie nici iubire, nici prietenie, ci un amestec bizar care dă dependenţă şi care-ţi paralizează voinţa, şi-o replică spusă la 6 dimineaţa, cu lumina intrînd deja prin geamurile pe care n-am reuşit niciodată să le curăţ cum trebuie, "what it is about you", cu răspunsul ei absolut firesc "what is it about you", cîntecul pe care ştiu să-l cînt cel mai bine dintre toate cîntecele din lume e "dream a little dream of me", al doilea e "cry me a river", o fi însemnînd asta ceva, încă nu ştiu ce, mă-ntreb cam cît timp mai am voie să mă prostesc aiurea, cînd o să înceapă lucrurile serioase, ce-o să fac atunci, o să mai rîd atîta de dimineaţă pînă seara sau nu, am trei cîntece cu love during wartime (cînd totul se face praf în jur şi nu-ţi mai rămîne de făcut decît un singur lucru) şi de mult vreau să le aşez aici unul după altul:

everything is falling, dear/ everything is wrong/ it's just history repeating itself/ and babe, you turn me on



come on baby, spend the night with me



let's undress just like cross-eyed strangers



şi-n final, top 50 greatest breakup songs of all time, deşi nimeni nu se desparte de nimeni şi deşi lipseşte esenţialul the last goodbye. dar întotdeauna e bine să asculţi un top în care dylan (spoiler alert) e pe primul loc

calul din torino

pentru că plec peste cinci ore la torino (tîrg de carte, prima mea italie etc.), n-am găsit altceva mai bun de făcut decît să copiez aici un poem dintr-un new york-er mai vechi

Horse piano

by Anna McDonald

The idea is to get a horse, a Central Park work horse.
A horse who lives in a city, over in the hell part of Hell's Kitchen, in a big metal tent.
You have to get one who is dying.

Maybe you get hist last day on the job, his owner, his tourists.
You get his walk back home at the end of the day,
some flies, some drool. You get his deathbed, maybe.

And then, post mortem, still warm, you get the vet or else the butcher
to take his three best legs. And then you get the taxidermist to stuff them
heavy, with some alloy, steel, something.

Next day you go over to Christie's interiors sale and buy a baby-grand piano,
shabby condition but tony provenance, let's say it graced the entry hall
of some or other Valderbilt's Gold Coast classic six.

And you ask the welder you know to carefully replace the piano legs
whit the horse legs, and you put the horse/piano somewhere like a lobby,
and you hire a guy to play it on the hour, so that everybody will know
how much work it is to hold anything up in this world.

 
calul lui béla tarr

şi 900 de mile distanţă.



în afară de asta, sînt foarte bine dispusă.
de mîine vă scriu de la torino.

liniştea de luni dimineaţă

surîsul astronautului

bună dimineaţa bună ziua bună seara noapte bună, trebuia să se întîmple ceva cu adevărat ieşit din comun ca să mă întorc aici. nici măcar 2011 vs 2012, nici măcar un job nou într-o librărie foarte mişto, nici măcar explozia solară de mîine, nici faptul că ni l-au furat pe marcel, cîinele de fontă din faţa librăriei, nici clubul de lectură luiza, pardon, bastilia, nici protestele, cărţile, filmele, vinurile, nici entuziasmele mele nenumărate, nici stîngăciile, nici catastrofele minione sau veştile bune, nici cele mai ridicole şi-nduioşătoare istorii, nici oamenii, nu, nimic din toate astea. a trebuit să mă-ntorc acasă de la romană la victoriei pe cel mai cumplit viscol pe care l-am prins în bucureşti, să-mi zboare fularul de doi metri ca o caracatiţă-n jurul meu, să zbor şi eu pe titulescu, să-ncerc să mă ţin cu picioarele pe pămînt şi să nu reuşesc, să-mi trag gluga de franciscan peste ochelari şi să-nghit zăpadă din mers, să fiu cu totu şi cu totu fericită în timpu ăsta, să intru-n casă şi să ştiu că m-aşteaptă trei poeme noi de vasile leac.
şi ce poeme.
atîta tot.
a fost atîîît de simplu.

aici: http://batranulsafo.blogspot.com/2012/01/2000-v-leac-3-poeme-de-dragoste.html

n-am acum nimic mai bun de făcut decît să le tot recitesc, cu instalaţia de la crăciun pîlpîind roşie pe perete, cu blocul zguduindu-se ca şi cum tocmai am fi ridicat ancora şi-am fi plecat din port, cu tot ce se vede pe fereastră foarte portocaliu, cu syd matters, with your heart jumping from the chest jumping on the floor, şi dup-aia puţin şi cu bonnie prince billy şi gata.