uf

cu tragica tristete, am constatat ca mi-e foarte greu sa citesc dilema pe net. am nevoie de ziar, vreau sa-l deschid cu mana mea, sa iau articolele la rand (de obicei, incep cu 13, 14 - nu inainte de-a fi aruncat un ochi rapid pe rubrica lui cosasu- si fac drumul invers, pana la plesu), sa ma opresc cu privirea unde vreau, sa indoi paginile, sa netezesc colturile, sa miroase a hartie de ziar, sa decupez, sa-l pun deoparte cat imi fac un ceai si-apoi sa continuu de unde-am ramas, sa-l asez langa pat, pe jos, inainte sa sting lumina.. acu imi dau seama ca in 2008 se fac 10 ani de cand citesc dilema, am crescut cu ea, e normal sa-mi lipseasca. e ca si cum mi-ar zice cineva sa-mi dau jos ochelarii si sa ies asa pe strada. nu pot, ca-i am de la 2 ani.
dilema e obiceiul care-mi lipseste cel mai mult de acasa. ma tot gandesc daca sa-mi fac abonament si s-o primesc prin posta. da dup-aia ce fac cu teancu de dileme la anu pe vremea asta, cand imi schimb iar casa?

francofobilor

de vreo doua zile, stateam ca pe ace. parca eram iar in gimnaziu si asteptam seara oscarurilor pe pro tv. de fapt, eram foarte curioasa sa aflu cine-o sa ia nobelul. si uite c-am aflat: de data asta, loteria suedeza a scos din palarie un frantuz, le clézio pe numele lui. étoile errante sta in biblioteca din sufragerie de ani de zile fara sa-l fi deschis, deci nu stiu deloc deloc cum scrie premiantul. da parca simt c-o sa ma seduca (recunosc, daca n-ar fi fost asa de chipes si nu si-ar fi scris lucrarea de master despre michaux, n-as mai fi presimtit nimic:D). in orice caz, zambesc in fata unei coincidente: anul asta parca e anul francez (mai intai entre les murs la cannes si-acu le clézio la nobel) - fix anul asta, care incepuse timid, sub umbra amenintatoarea a unei morti constatate. asadar, francofobi din toate colturile, uniti-va! l'ennemi, hélas, est bel et bien vivant!
(foto de mai sus e facuta de cartier-bresson si-i are drept protagonisti pe le clézio si sotia lui, jemia. a, si era sa uit, motivatia academiei, care suna muult mai bine decat alte motivatii mai vechi: "author of new departures, poetic adventure and sensual ecstasy, explorer of a humanity beyond and below the reigning civilization.")

sondaj bis

nu ma-ntrebati cum am ajuns pe site-ul de la cancan (daca insistati, jur ca era un link pe un undeva pe cotidianul.ro), dar am dat de cea mai tare treaba pe ziua de azi. onorabila publicatie isi intreaba distinsii cititori, intr-un sondaj mai tare ca al meu:
"credeti ca marian dragulescu se va impaca cu sotia lui, dupa ce a lovit-o cu piciorul in fata?"
in fata unei cacofonii minore si a unei monstruozitati etice (sau invers), va intreb: da ori ba?

vinalia

duminica am fost la vienne, ca sa vad cum sarbatoreau romanii vinul nou. am baut suc de struguri zdrobiti de picioarele unor domni care semanau toti mai mult sau mai putin cu liiceanu, am vazut reconstituirea unui banchet (minus partea cu vomitatul) si m-am uitat, ca de obicei, dupa nori si copii. restul, mai jos.un soldat roman nu-si lasa niciodata sclavul sa-i poarte armele.

un fel de asfintit


a stat langa noi, cocotata pe zid, si s-a uitat cuminte la preotul lui apollo invocand zeii
banchetul. tipul din stanga chiar are fata de roman desi, probabil, e ori prof universitar, ori avocat, mebru al asociatei lioneze de reconstituiri istorice Pax Augusta.
plictiseala maxima in randul intai
labirintul faunului
razboiul bumbilor
pantalonii scurti sunt dementiali!
cele mai bune prietene
dumnealui a dus in spate butoaiele cu struguri
cu voia dumneavoastra, posesoarea acestui blog, cu un ochi albastru de italian