cateva bucurii

- un album cu foto alb-negru (la solitude heureuse du voyageur) si autograful acestui domn (care nu mai fusese la vernisajul propriei expozitii de ani buni)
- o ascutitoare noua (si, in sfarsit, creionul high quality HB cu varful ca un ac)
- siropul de menta, de cel mai crunt verde chimic, pe care-l pun in orice (lapte, cafea, apa, cacao. numa de ceai nu ma ating)
- bon iver, ascultat pana si-n somn
- petrecerea supriza pe care-am pus-o la cale in seara asta si zambetul marketei cand o sa-i cante toata lumea la multi ani
- prajiturile de casa pe care le-au facut estelle si chloe

preaviz

cum se-ntampla ca-n tara asta orice politician, indiferent de studiile pe care le are, indiferent de priceperea lui in ceea ce priveste actul cultural, isi permite, ba chiar mai mult, crede ca face parte din fisa postului, sa-si dea cu parerea despre expozitii si spectacole de teatru, fara sa fi calcat acolo, fara sa stie pe ce lume traieste, fara sa-si vada de lungul nasului? cine i-a facut pe primari, parlamentari si consilieri judeteni critici de arta, cine le-a dat impresia ca au de indeplinit in viata asta rolul maret de-a avea grija de ograda culturala a tarii si de bunul mers moral al ei? povestea ultimului spectacol al lui radu afrim, de la teatrul din braila, ma-nfioara la fel ca poneiul roz. bine ca s-a gasit un idiot care crede ca toata lumea e la fel de idioata ca el si ca, daca vede un actor jucand un criminal, la iesirea din teatru, in loc sa urce in jeepan, scoate briceagu sau panza de bomfaier din buzunar si se-apuca sa injughie in stanga si dreapta. nu faci niciodata ce vezi pe scena, asta se stie de la aristotel incoace! eu am solutia mea (si poate o mut pe schimbalumea.ro): fac o scoala pentru cretinii astia, o scoala de cursuri la distanta, de unde sa-si aleaga ba istoria artei conceptuale pentru tembeli, ba teatru de la eschil la beckett pentru mocofani, ba istoria inchizitiei povestita idiotilor. fac flyere si le umplu posta cu ele... cred ca e singura tara in care farfuridii astia cred ca totul trebuie sa miste la comanda lor. de cand trebuie sa ascultam noi in halul asta de politic? voi urmari atent desfasurarea evenimentelor si, in cazul in care deputatul pesede si celelalte spirite luminate ale brailei nu se potolesc, chem la actiune. allons enfants de la patrie.

bon iver

datorita lui matei florian si scrisorii lui superbe, am descoperit bon iver si mi-am dorit (pentru a nu stiu cata oara) sa fiu emma cuiva. de ascultat neaparat, ori intr-o zi cu maneca scurta si inghetata, cum a fost asta, ori intr-o lunga perioada de hibernare, in care urarea bon hiver! ar suna la fel de firesc ca bonne nuit. m-a dat gata albumul lui bon iver.. gata de tot, atata de gata incat sunt in stare numai sa stau si sa ascult blindsided fara oprire.

Would you really rush out for me now?

nemaipomenit

azi, in timpul cursului de presa si literatura, mi-am dat seama de ce stiam eu ca aveam o carte de le clézio in biblioteca. si m-a pufnit rasul. povestea e asa: in liceu, am scris o nuvela in franceza (se chema la tour si era vorba despre un personaj jumate mag jumate bunic, care locuia intr-un turn plin de carti, care nu iesise de multa vreme de-acolo si care, cand se hotaraste in sfarsit sa vada lumea, aluneca pe scari, batran fiind, si moare. moare, saracu, pentru ca nu stiam cum sa termin povestea si nu stiam nici ce vreau, de fapt, sa zic). nuvela am trimis-o la un concurs in franta, prix du jeune ecrivain francophone, si-am primit, la cateva luni dupa, o minunata scrisoare care ma anunta ca, din cele peste 500 de nuvele primite, comitetele de lectura au ales 71, printre care si a mea. si ca acu e treaba juriului sa hotarasca textele castigatoare. n-am castigat nimic, dar m-am informat asupra componentei juriului: pe langa nancy huston si alte doamne literate, figura si le clézio. mi-a placut numele lui, am rascolit in biblioteca, am gasit cartea, am inceput s-o citesc, dar am abandonat repede (eram in perioada dumas&maupassant, asa ca lectura lui le clézio ma cam depasea). in fine, concluzia e urmatoarea: castigatorul premiului nobel de anu asta a citit o prostioara de-a mea (daca i-a placut sau nu -asta nici nu mai conteaza)!! e cazul, deci, sa-l citesc si eu pe el:)