duminică, 3 mai 2009

circ

ieri am fost la circ. triiiiist, găuri în copertină, costume ponosite, şerpi adormiţi, dansatoare stângace, jocuri de lumini care să ascundă sărăcia, şi-o impresie generală de cârpeală. de la budapesta venise circul şi se oprise chiar în centrul oraşului, pe locul fostei pieţe de pe independenţei. nu ştiu dacă am mai văzut în ultima vreme oameni care să-mi provoace atâta tristeţe. culmea, numai clovnul părea bucuros că e acolo, a făcut celebrele poante de clovni, i-a făcut pe copii să râdă, mie mi-a trimis bezele (până când a ajuns în dreptul meu, mi-a întins mâna ca să-l ajut să urce pe margine şi, evident, trâgându-l spre mine, l-am lăsat fără pantaloni, legaţi cu un elastic de partea cealaltă a scenei). la final, am aflat că venea de la tel aviv (restu "artiştilor" fiind din budapesta sau din republica moldova). tot evreii, domle, tot evreii :)
m-am tot gândit la "singur pe lume" şi la toate cărţile care vorbeau de copii săraci plecaţi cu circul.. şi-mi tot cântam în cap "la circ, pe gheaţa unui răcitor, trăia un pinguin din labrador", ca să mă înveselesc. crecă dacă te duci cu ei în turneu vreo săptămână-două, te apucă depresia instantaneu şi începi să vorbeşti despre cum a murit speranţa în lumea asta.
eu plec azi la bucureşti şi peste două zile zbor înapoi în franţa aia care-i în grevă de când se ştie (şi franţa se ştie cam de pe la 1789).
cât lipsesc eu, poate-l faceţi cumva pe gogomanul ăsta să tacă. promit recompensă.

ps: a fost o vreme când visam, romantic şi aventuros, să plec cu circul. acu mi-a trecut.

vineri, 1 mai 2009

p.d.s. 7 (şapte)

Şapte

Cu şapte degete la mâna dreaptă
m-am născut, dar nu mai am decât
unul
prin care vă descriu aceste fapte:

şapte femei am iubit
dar numai una era Regină -
în amintirea ei nu adorm şapte zile, timp în care
sufletul mi se închină
Am scris şapte poeme fundamentale
dar tuturor le-am dat foc:
nu am putut salva de la incendiu
decât
un cuvânt

Şapte funii spânzură din ceruri.
Trag şapte clopote
dar nu aud decât
unul

Şapte vieţi am parcurs:
din toate s-a ales
praful
pe care cu grijă
îl scuturaţi de pe haine

(de data asta, am ales un poet optzecist care mi-e foooarte aproape. însă nu spun cine e, nu pentru c-aş face vreun concurs, ci pentru că e mai bine aşa. poemul e luat dintr-o antologie apărută la paralela 45)

erotoleapşă

e 1 mai. nu muncim. dacă nu muncim, facem altceva. eu de exemplu confecţionez o leapşă. ideea mi-a venit într-o seară, acasă la hunopolis: ce-ar fi dac-ar găsi fiecare (după nevoi, după posibilităţi) cea mai bine scrisă şi cea mai prost scrisă scenă de-amor din literatura română. ei, acu pot interveni variaţiile. nu trebuie musai să fie din literatura română, dar ar fi mai bine, ca să vedem cam pe unde stăm. la final, după vreo lună, adunăm, scădem, împărţim şi putem să facem un miss al scenelor de-amor. şi-o zmeură de aur. sau un urs de-argint. sau o capră neagră. declar sezonul lepşei deschis.

eu m-am oprit la preliminarii (s-a-ntâmplat să se potrivească ambele scene). prima e scrisă de gheorghe crăciun (de altfel, cred că pupa russa e scris impecabil), a doua de nicolae breban (de jiquidi am citit într-o cronică din a.l.a. a lui marius. eu n-aş fi deschis în veci romanu ăla din proprie iniţiativă). n-are rost să mai pomesc care e la "aşa da", şi care la "aşa nu".

"O săruta şi-i mângâia crispat sânii (de parcă sânii ei ar fi fost nişte banale mingi de cauciuc) şi nu putea să-şi dea seama prea bine cât instinct masculin de duzină şi câtă pasiune adevărată se ascundeau în gesturile lui. Erau gesturile unui bărbat care, oricât de multe ar şti, se emoţionează de fiecare dată când dezbracă o femeie. Se aprinsese şi ea de dorinţă. Creierul ei îşi căuta un loc numai al lui, ca o crevasă între două senzaţii: o palmă caldă strecurându-i-se pe sub elasticul chiloţilor şi vârfurile degetelor unei alte mâini mângâindu-i o tâmplă. Mintea fierbinte şi trează, dar şi un neplăcut sentiment de uşurătate. Îi cedase atât de repede, încât el ar fi putut crede că a făcut-o din pur respect, din frică să nu-l supere, dintr-un fel de interes birocratic de subalternă obişnuită cu stereotipia răspunsurilor necondiţionate. (...)
Ar mai fi întârziat multă vreme, dar ea a fost aceea care i-a atins-o cu degetele. Palma ei ca un manşon fierbinte răsuncindu-se şi ... "
(ei, aici întrerupem transmisia. acţiunea continuă la paginile 206 şi 207 din Pupa Russa a lui Gheorghe Crăciun, apărută la editura Art, în 2007. şi poate daţi o raită şi pe la 221-222, unde lucrurile devin foooarte serioase :D )

"Îi scoase taiorul şi Nadia rămase în fustă şi într-un furou alb, de mătase. Apoi, fără să mai adauge o vorbă, el o împinse cu brutalitate într-o parte, încât ea, ţipând, se agăţă de perdea şi el se aplecă iute şi o descălţă abil de pantofii ei cu tocuri nu prea înalte, de-un roşu închis, grenat. Apoi, profitând de buimăceala femeii, îi trase, cu câteva icnete penibile, de parcă ar fi sforăit, fusta în jos, aproape trântind-o pe parchet, după care, satisfăcut, se întoarse la geam, aprinzându-şi un trabuc, pe care-l alese cu grijă dintr-o cutie de lemn subţire ce avea pe capac un desen baroc. Nadia, încă aiurită de ce i se întâmplă, se înfăşură într-un colţ al perdelei, dar cum materia acesteia o jena, smulse o tapiserie de mătase, ce acoperea un raft de cărţi şi se înfăşură în ea, deoarece Jiquidi îi aruncase fusta şi jacheta taiorului pe o măsuţă lângă geam şi ea se temea să se apropie de acel loc care se afla la îndemâna braţului bătrânului. Apoi, încercând să-şi stăpânească orice icnet sau suspin, se aşeză iute într-un fotoliu, ascunzându-se astfel, cât de cât , deşi el n-o privea. El râdea încet, satisfăcut parcă, şi spune cu voce blândă, dar acum, ea-şi dădea seama, la el orice putea fi jucat:
- (...) ce, ai sperat o clipă că te voi viola?! Ce prostii! Eu... te-am violat de mii de ori în creierul meu şi aveam de fiecare dată dreptul s-o fac şi tu.. da-da"
(restul acestui ocean de puncte puncte, de virgule şi de inepţii se află în jiquidi al lui breban, editura art, 2007. paginile pomenite sunt 225-226)

(şi, cumva la temă, pentru că mi se făcuse dor de ei: prea mult revulsin)

miercuri, 29 aprilie 2009

tup-tup

m-am plimbat pe-aici. pot să zic că e unul din cele mai bune romane pe care le-am citit în ultimii ani. nu numai că e bun, dar m-am ataşat atât de tare de el, încât nu mai ştiu pe unde să-l pun bine în casă, ca să mă aştepte pentru recitire în vacanţa de vară. şi mai pot să zic că suntem nişte idioţi pentru că ne pasă atât de puţin de ce scriu bulgarii, croaţii, macedonenii, ucrainenii şi alţi estici ca noi. doamna asta scriitoare, care-acum locuieşte la amsterdam, după ce-a fost dată afară din ţara ei şi făcută "curvă şi vrăjitoare" pentru că denunţa pornirile naţionaliste, a scris romane şi eseuri atât de bune, încât acu e pe lista man booker international prize. nu că aş crede eu prea tare în premii, dar o cred pe susan sontag atunci când zice "dubravka ugrešić e o scriitoare care trebuie urmărită. o scriitoare care trebuie iubită." de la zadie smith încoace, n-am mai găsit o femeie care să scrie atât de bine. "muzeul capitulării necondiţionate" e o hartă pe care trasezi imaginar sute de ţări ale inimii, o hartă unde berlinul se-ntâlneşte cu zagrebul, arta cu memoria şi magia, o hartă a europei, cu o mamă care stă în casa ei "ca-ntr-un vagon de tren", cu artişti fistichii, dureri de imigrant, cu îngerul alfred, leul de mare roland şi dorogavţev, traducătorul bufon al lui shakespeare. cu borges, nabokov, brodski şi şklovski. şi cu inima care face "tup-tup (...) ca şi cum de gratiile coastelor s-ar lovi un şoarece speriat şi rătăcit". să vedeţi cum face inima cititorului după ce termină cartea asta..

mi-am amintit cum o descoperisem eu anu trecut pe vremea asta pe lonely drifter karen şi cum îmi spam-uiam toţi prietenii cu ea. deci aşa:


să citiţi neapărat ala-ul de azi. pe lângă nişte pagini speciale dedicate lui pleşu, un interviu cu porumboiu, m.c. despre kafka, leo despre un omnibus (crecă au ceva cu el, că iar i-au făcut o boacănă în text.. fix atunci când dezvaluie scurtul cel mai surprinzător) şi, à la fin, pantacruel despre turismul în gruyère.

şi gata, fug în oraş, că mai am de bifat nişte randevuuri în carneţelul meu de bal.