circ

ieri am fost la circ. triiiiist, găuri în copertină, costume ponosite, şerpi adormiţi, dansatoare stângace, jocuri de lumini care să ascundă sărăcia, şi-o impresie generală de cârpeală. de la budapesta venise circul şi se oprise chiar în centrul oraşului, pe locul fostei pieţe de pe independenţei. nu ştiu dacă am mai văzut în ultima vreme oameni care să-mi provoace atâta tristeţe. culmea, numai clovnul părea bucuros că e acolo, a făcut celebrele poante de clovni, i-a făcut pe copii să râdă, mie mi-a trimis bezele (până când a ajuns în dreptul meu, mi-a întins mâna ca să-l ajut să urce pe margine şi, evident, trâgându-l spre mine, l-am lăsat fără pantaloni, legaţi cu un elastic de partea cealaltă a scenei). la final, am aflat că venea de la tel aviv (restu "artiştilor" fiind din budapesta sau din republica moldova). tot evreii, domle, tot evreii :)
m-am tot gândit la "singur pe lume" şi la toate cărţile care vorbeau de copii săraci plecaţi cu circul.. şi-mi tot cântam în cap "la circ, pe gheaţa unui răcitor, trăia un pinguin din labrador", ca să mă înveselesc. crecă dacă te duci cu ei în turneu vreo săptămână-două, te apucă depresia instantaneu şi începi să vorbeşti despre cum a murit speranţa în lumea asta.
eu plec azi la bucureşti şi peste două zile zbor înapoi în franţa aia care-i în grevă de când se ştie (şi franţa se ştie cam de pe la 1789).
cât lipsesc eu, poate-l faceţi cumva pe gogomanul ăsta să tacă. promit recompensă.

ps: a fost o vreme când visam, romantic şi aventuros, să plec cu circul. acu mi-a trecut.