ei hai, că n-a fost chiar aşa de rău. şi a şi trecut repede. cer scuze pentru dramoleta de acum câteva zile. sunt iarăşi întreagă, în următoarele 2 săptămâni tre să produc câte 10 pg pe zi despre nişte iluştri care-au citit cam mult. de miercuri până duminică rămân singură acasă cu gufi (ceamaifrumoasăpisicăbufniţădinlume), o să scriem amândouă până n-o să mai putem.
ieri şi azi, dus întors la bucureşti. la fel o să fie şi duminica-lunea viitoare. în accelerat mor de cald, în intercity nu mai ştiu pe unde să-mi ascund picioarele de aeru care iese cubuleţe cubuleţe de gheaţă de sub banchetă.
se anunţă vremuri glorioase, şi nu, nu-s ciclotimică, jur.
citit
indignarea lui roth. când o să ia odată nobelu?? cât mai poate şi el să aştepte? o să se sature la un moment dat, o să moară şi rămâne numa cu pulitzeru.. păi se poate?
citit unchiul rudolf. traducerea lui marius, foarte bună. cartea, aşa şi-aşa. dacă vă plac opereta şi stilul ei, citiţi-o. dacă vă plac istorii emoţionante, daţi-i o şansă. dacă nu, ce să zic, deschideţi-o totuşi, aşa, de plăcerea lecturii.
citit
rezervaţia puşkin. genială. 150 de pg de citit şi recitit până la leşin (de râs şi de durere existenţială, desigur). de-abia aştept compromisul, de-abia aştept să învăţ şi eu rusa mai departe decât stul şi stol (scaun şi masă, da nu mai ştiu care şi cum).
citiţi în romlit fenomenala serie de
articole ale ioanei pârvulescu, articole răspuns la cartea martei petreu,
diavolul şi ucenicul său: nae ionescu - mihai sebastian (ce titlu mizerabil!). am jubilat la fiecare rând, simţind, culmea, că mi se face mie o mare dreptate.
citit în ultima dilemă unul dintre cele mai bune dosare din ultima vreme, despre cum ar fi arătat 2009 dac-ar fi fost încă rsr. preferatul meu e textul lui iulian comanescu (cel mai suprarealist). în rest, un articol care merită decupat, scris de gabriel giurgiu (care, spre ruşinea mea, nu ştiu cine e) - "mai bine european decât american?", şi textu lui leo despre poliţist adjectiv, răspuns la cronica prelungă a lui gorzo . eu încă n-am văzut poliţist ăsta. ştiu c-o să-mi placă ceva de speriat, dar tot amân, nu prea pricep de ce.
în încheiere, trebuie să:
mulţumesc, adela, pentru degetar.
mulţumesc, bogdan, pentru last song.
mulţumesc, egon, că ai citit din cheever cu glas tare până am adormit (mă rog, au fost de-ajuns 2 fraze).
şi acu, o dedicaţie specială (din dovlatov):
"- mişa, tu ţi-ai iubit nevasta?
- cine? nevasta? în sensul - muierea? pe lizka adică? se alarmă mihal ivanîci.
- pe liza. elizaveta prohorovna.
- păi, de ce s-o iubeşti? baţ, pentru chestia aia şi valea...
- ce te-a atras la ea?
mihal ivanîci cugetă îndelung:
- dormea cu grijă, rosti el, liniştită, ca o omidă..."
şi în loc de noapte bună, îi dau cuvântul marelui om şi beţivan mihal ivanîci: "eh, plutesc ei bulangiii pe ape tulburi..."