iser, the implied reader, p. 264 (prima oară când am citit pasajul ăsta am avut senzaţia că pricep tot. acu, recitindu-l de vreo zece ori, sensul devine din ce în ce mai vag.. de fapt, nu înţeleg ultima frază)
"fiction is able to give us such comforting answers to our human problems because is it unreal. our compensation for what cannot be perceived is the knowledge pretended by fiction, which is “consciously false”. for this very reason, the truth behind the fiction must not be revealed, and fiction itself must not be ‘falsified’."
idem, p. 177 (despre cum citim beckett. frate-miu citeşte peste umăr ce scriu la calculator şi zice: ştiu de beckett ăsta, am văzut pe discovery, e un oraş în america. parcă..):
“in seeking a determinate meaning, the reader loses possibilities of meaning, and yet it is only through losing these possibilities that he can become aware of the freedom his faculty of understanding had enjoyed before he committed himself to passing judgments”
gombrich, art and illusion, citat tot de iser, la p. 286 (asta mi-a plăcut cel mai mult. mai bine ne prostim, decât să admitem că suntem prostiţi)
"though we may be intellectually aware of the fact that any given experience must be an illusion, we cannot, strictly speaking, watch ourselves having an illusion."
11 comentarii:
frate-tu e belea de simpatic. love him.
@Luiza: La primele două citate mă uit ca Gufi în calendar de vreo 10 min. Imi place f. mult traducerea ta la al treilea :)
Luiza, ai citit cumva "6 plimbari in padurea narativa" a lui Eco? sunt niste chestii misto acolo; mi-am amintit de ele datorita citatului din Iser. In esenta, spune lucrul asta: oamenii si-au pus tot felul de intrebari "mari" (de unde venim, care ne e scopul s.a), au vazut ca nu pot raspunde la ele asa ca incearca sa compenseze prin fictiune; ne plac povestile pentru ca au un sens, o finalitate; micul lor labirint ne ajuta sa ne orientam in cel mare (adica in viata).
egon, normal că e simpatic, doar e frate-miu :D
alexandru, gufi se uită cu cea mai mare mirare la păsările de dincolo de fereastră, despre care nu pricepe de ce pot zbura când şi unde au ele chef.
(poate ar trebui să încerc o rescriere completă a artei şi iluziei lui gombrich :))
f, citit, citit. îmi place mult de eco. dar nu mă pot împiedica să nu mă întreb cum ar fi arătat prelegerile alea dacă ar fi fost ţinute (aşa cum se stabilise iniţial) de calvino :)
cea mai amuzanta kestie a lui eco (ma rog, pe linga unele articole...) este o carte pe care o am in engleza, 'misreadings' se keama (crek in original este 'diario minimo'), unde are un capitol, 'make your own movie', care cuprinde k un fel de 'scenarii-robot' a la maniere de: antonioni, godard, olmi, angry young men, visconti...
a hoot!
(eventual ti-o imprumut cind mai vii)
leo, în cartea aia nu e şi un capitol despre cum să călătoreşti cu un somon în geantă/valiză? dacă da, am citit-o acu muulta vreme. dacă nu, să mi-o împrumuţi, te rog :)
'somon in geanta'!? hm, parca nu, totusi... si eu am citit-o acum muuulta vreme, asa k - vingt ans apres - o mai tin minte par bribes.
stiu (am verificat) k exista 'make yr own movies', mai exista un capitol mortal intitulat 'regretfully, we are returning your...' (o colectie de impresii ale unor cititori fictivi, nemultumiti de carti precum biblia, odiseea,divina comedie... pina la proust, kafka & joyce).
ah, si 'esquisse d'un nouveau chat' (rings a bell? exact, e o pastisa la robbe-grillet!)...
o sa vezi, you'll love it!
pina cind ne vedem, tocmai ce m-am autostimulat sa-mi mai vir o data mustatile in ea ;P
aaa, mi-am amintit brusc. aia cu somonul e din "pliculeţul minervei", tot o colecţie de articole:)(http://www.librarie.net/carti/19226/Pliculetul-Minervei-Umberto-Eco)
deci nu e aia cu somonu
deci te asteapta cum ti-am promis
deci intre timp mai recitesc din ea ;)
ps mi-am amintit (apropo de eco) de un titlu misto: 'echo's bones and other precipitates'...
il stii, nu?
l-am răsfoit acu vreo două luni, era să şi transcriu fragmente pe blog. da dup-aia nu s-ar mai fi chemat şalul e şarpele ci, eventual, şalul e samuel..
ei bine, dl eco (nu 'echo'!) are un text, in carticica aiasta, care se cheama 'my exagmination round his factification for incamination to reduplication with ridecolation of a portrait of the artist as alessandro manzoni'...
comme quoi, de cher samuel, on n'echappe pas! ;)
Trimiteți un comentariu