azi e 8 februarie, da? ei, începând de azi, 8 februarie, eu îmi caut de lucru. în bucureşti. mi-am căutat şi până acu, aşa de bine mi-am căutat, încât am şi refuzat un job, aşteptându-l pe altul, care, până la urmă, n-a mai ieşit.
(între timp, traduc tot felu.)
ce ştiu să fac? ca orice absolvent de litere, de toate. ca să nu mai zic că sunt o fată simpatică :) am şi cv, da era culmea să-l fi pus aici, l-ar fi înghiţit şarpele instantaneu. aşa că-l trimit numa la cerere.
ei, şi dacă aţi rezistat până aici, voici voila o emmanuelle seigner cântând cât se poate de franţuzeşte cu un iggy pop din ce în ce mai francofil:
luni, 8 februarie 2010
joi, 4 februarie 2010
you silly little puddin'
am văzut ieri faces. după a woman under the influence, love streams şi gloria, e al patrulea cassavetes. nu mă grăbesc să le văd pe celelalte, vreau să le păstrez pentru mai încolo, să nu le risipesc aiurea, să le pun la păstrare în cutia mea specială cu delicii.
dacă aş putea alege dintre toţi regizorii unul singur care să-mi regizeze viaţa, l-aş alege pe cassavetes, pentru că răutăţile mele, laşităţile, mizeriile mici şi mari, neputinţele mele ar arăta ca nişte semne de iubire, ca reacţii stângage la toate frumuseţile lumii. regizată de cassavetes, aş avea o scuză şi lumea s-ar lipi de ecran ca să atingă genele personajului meu, aşa cum am făcut eu ieri în gând, de fiecare dată când apărea gena rowlands.
spre final, după ce chet o salvează pe maria şi spune ce-o să vedeţi mai jos, mi-au dat lacrimile (foarte discret, cum nu mi se-ntâmplă de obicei):
şi dacă tot, de ce să nu:
dacă aş putea alege dintre toţi regizorii unul singur care să-mi regizeze viaţa, l-aş alege pe cassavetes, pentru că răutăţile mele, laşităţile, mizeriile mici şi mari, neputinţele mele ar arăta ca nişte semne de iubire, ca reacţii stângage la toate frumuseţile lumii. regizată de cassavetes, aş avea o scuză şi lumea s-ar lipi de ecran ca să atingă genele personajului meu, aşa cum am făcut eu ieri în gând, de fiecare dată când apărea gena rowlands.
spre final, după ce chet o salvează pe maria şi spune ce-o să vedeţi mai jos, mi-au dat lacrimile (foarte discret, cum nu mi se-ntâmplă de obicei):
I like you. I caused you a lot of pain and a lot of grief... and I almost killed ya. And I prayed, man. Oh, G... I prayed to God. I said, "God, please, dear God, don't let anything happen to her... 'cause I love her so much, and I'll do anything you say, God." And, man, I don't even believe in him, you know. But, I mean, it doesn't matter. I... I... We protect ourselves. So, when you talk ethicscum vine asta, nu mai avem timp să fim vulnerabili unii cu ceilalţi, şi câteva lacrimi mici s-au aruncat de pe marginea ochiului, strigând chet are dreptate, să ştii, iar eu ştiam, ştiam mai ales că cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care i-o poţi face cuiva e să laşi jos garda şi să-i spui, uite, asta e slăbiciunea mea numărul unu, mai am încă o suta ca ea, o să ţi le arăt pe rând, câte una în fiecare dimineaţă, în faţa ferestrei deschise, ca să dureze şi iubirea mai mult.
and values and honesty... and I'm a nice guy and you're a nice guy... and... and... this and that, you know, I mean, it just doesn't matter. [Sniffles] Nobody cares. Nobody has the time...to be vulnerable to each other. So... we just go on. I mean, right away our armor comes out like a shield and goes around us... and, uh, we become like mechanical men.
şi dacă tot, de ce să nu:
luni, 1 februarie 2010
the key to reserva
la cererea sărbătoritului, mare maestru cinefil, şaluleşarpele vă prezintă o bijuterie marca scorsese:
carnaval
daaa, asta o să fie o săptămână pur şi simplu foarte bună. mai ales pentru că ieri, la câţiva cm în faţa mea, au căzut cu bubuitură nişte bucăţi mari de gheaţă de pe-un acoperiş. concluzia ar fi că sunt o fată norocoasă. iar când începi săptămâna cu aşa o concluzie, nu poate să fie decât bine.
în plus, azi e ziua lui serghei, cel mai blând uriaş pe care-l cunosc. şi chiar dacă lui n-o să-i convină treaba cu blândeţea, nu mă prea interesează, e ziua lui şi-am voie să zic ce vreau. deci lamulţiani şi s-o ţii numa-ntr-un (câte cratime deodată!) carnavalito, măi el magnifico :) a, şi să ştii c-am vrut să ţi-i aduc pe rhcp pe strada soficu, şi băieţii au zis da cum să nu, numa că frusciante e mai capricios aşa, şi-a zis că nu-i place cum sună numele soficu, că el cântă, eventual, numa la soficu square garden. aşa că până la urmă au zis că poate vin la anu, când o să te muţi de-acolo şi-o să stai într-o piaţă mare cu vedere spre plajă.
p.s. n-am zis eu c-o să fie o săptămână bună? tocma am găsit pe blogul lrb cel mai tare trailer pentru o carte, care carte are şi ea cel mai tare titlu (pe care l-am auzit anu ăsta): The Life and Opinions of Maf the Dog, and of His Friend Marilyn Monroe, de andrew o'hagan. cartea o să apară în mai şi crec-o să fie puţin dementă, având în vedere că e cu şi despre câinele maf pe care frank sinatra i l-a făcut cadou lui marilyn şi care, desigur, le-a văzut pe toate (după cum zice-n trailer, "a story that will make you homesick for the cold war":)). dac-aş fi editor român, aş cumpăra imediat drepturile de traducere (nu-l cunosc pe andrew, n-am citit nimic din cartea asta, da pot să bag mâna-n foc că e mortală). iar dac-aş fi în locul cititorilor acestui blog, aş merge repede aici: http://www.lrb.co.uk/blog/2010/01/31/deborah-friedell/maf-the-movie/, aş apăsa full screen şi m-aş distra aproape 8 minute cu trailerul de la maf the dog.
în plus, azi e ziua lui serghei, cel mai blând uriaş pe care-l cunosc. şi chiar dacă lui n-o să-i convină treaba cu blândeţea, nu mă prea interesează, e ziua lui şi-am voie să zic ce vreau. deci lamulţiani şi s-o ţii numa-ntr-un (câte cratime deodată!) carnavalito, măi el magnifico :) a, şi să ştii c-am vrut să ţi-i aduc pe rhcp pe strada soficu, şi băieţii au zis da cum să nu, numa că frusciante e mai capricios aşa, şi-a zis că nu-i place cum sună numele soficu, că el cântă, eventual, numa la soficu square garden. aşa că până la urmă au zis că poate vin la anu, când o să te muţi de-acolo şi-o să stai într-o piaţă mare cu vedere spre plajă.
p.s. n-am zis eu c-o să fie o săptămână bună? tocma am găsit pe blogul lrb cel mai tare trailer pentru o carte, care carte are şi ea cel mai tare titlu (pe care l-am auzit anu ăsta): The Life and Opinions of Maf the Dog, and of His Friend Marilyn Monroe, de andrew o'hagan. cartea o să apară în mai şi crec-o să fie puţin dementă, având în vedere că e cu şi despre câinele maf pe care frank sinatra i l-a făcut cadou lui marilyn şi care, desigur, le-a văzut pe toate (după cum zice-n trailer, "a story that will make you homesick for the cold war":)). dac-aş fi editor român, aş cumpăra imediat drepturile de traducere (nu-l cunosc pe andrew, n-am citit nimic din cartea asta, da pot să bag mâna-n foc că e mortală). iar dac-aş fi în locul cititorilor acestui blog, aş merge repede aici: http://www.lrb.co.uk/blog/2010/01/31/deborah-friedell/maf-the-movie/, aş apăsa full screen şi m-aş distra aproape 8 minute cu trailerul de la maf the dog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)