pentru că sîmbăta, pe ploaie, mieunatul se-aude mai clar decît marţea, pe soare, am ales un p.d.s. care nu e deloc poem, dar ar putea să fie. e conversaţia lui marcel broodthaers, suprarealist belgian şi mare figură (dezamăgit că nu i se prea vindeau cărţile de poezie, le-a tras în plastic şi-a ajuns unul dintre cei mai importanţi artişti conceptuali din europa. îi plăceau colajele, materialele folosite şi cojile de ou. în 1968, şi-a făcut propriul muzeu de artă contemporană la el acasă, cu exponate şi etichete şi tot ce trebuie), cu pisica lui. se discută, cu mare pricepere şi destulă pasiune, despre arta conceptuală şi arta figurativă, despre culorile artei abstracte, îndrăzneală, ceci est une pipe ceci n'est pas une pipe şi aşa mai departe. înregistrarea a fost făcută la muzeul de artă modernă din düsseldorf, în 1970. se vede clar că pisica nu suportă academismul şi sforăiala criticii. în plus, am impresia că dacă l-ar fi întîlnit pe magritte pe stradă, ar fi avut vreo două-trei vorbe să-i spună. pardon, să-i miaune. Marcel Broodthaers - Interview With A Cat by salulesarpele
ştiu sigur că jucăria asta i-ar fi plăcut mult lui william. william s. b., autorul lui the cat inside, în care-a scris aşa: "my relationship with my cats has saved me from a deadly, pervasive ignorance". păcat că nu l-a ajutat să şi nimerească mărul de pe capul nevesti-sii, l-ar fi scutit de-o crimă.
mai mieunăm o dată cu anouar brahem şi mergem să ne culcăm.
(p.s. era înnorat ieri, n-am mai mers la stele. deci am putut să văd iluzionistul. şi-am scris asta. cel mai şi cel mai bine ar fi să mergeţi să-l vedeţi joi, mai vin şi eu, că nu mi-a ajuns o singură dată.
aşa de agitată, încît nici nu mai sînt în stare să reconstitui ordinea evenimentelor. m-am trezit acu zece ani ca să-mi scriu enţiclopedia, cu care întîrzii mereu în ultima vreme. am scris-o, am terminat şi cafeaua, am coborît spre bucătărie şi şi şi am alunecat pe scări. aveam şoşonii de la adela, care-s nişte maeştri ai alunecărilor. oricum, nu-i vina lor, nu ei au uitat să se ţină de balustradă. ultimele patru trepte, m-am gîndit doar că trebuie să salvez cana, pe care mi-a adus-o casiana din america şi care-a făcut drumul iaşi lyon retur iaşi bucureşti. ar fi fost şi culmea să se spargă. deci nu s-a spart. iar eu am acum o insulă cam cît ciprul într-un loc pe care preţioasele-l numeau le rusé inférieur.. o să treacă şi dup-aia adio cipru. îmi cultiv dezastrele ca pe nişte plante de apartament. o fi şi asta vreo artă. am stat non stop la birou, mi-am depăşit recordul personal la traduceri. am dat gata 40 de pagini de scenariu în vreo 9 ore şi de-abia mai respir. noroc că era cu melci. (am descoperit cuvîntul "arzoaică". nu mă-ntrebaţi cum l-am tradus în franceză). lucrez cel mai bine cu piese pe repeat, ca şi cum creierul meu ar avea nevoie de un ritm pe care n-are cum să-l găsească altfel. licenţa mi-am terminat-o cu wake up pe repeat, azi a fost ziua erland and the carnival. pe scurt, au debutat anu ăsta, şi-au înregistrat albumu în studioul lui damon, chitaristul a fost în verve, blur, the good, the bad and the queen, iar the times a zis despre ei că au “the sound of musicians on an extended honeymoon with each other, barely aware of the delight they instil in their listeners”. şi delight a fost. mai întîi cu my name is carnival, cover doorsian după discret-sfîşietoarea piesă a lui jackson c. frank. dup-aia de-a dreptul cu love is a killing thing. nu-s în vreo perioadă neagră (oricum, negrele mele sînt mai degrabă gri), dar mi-au plăcut prea mult ca să conteze treaba aia care se cheamă "stare" şi care ar trebui să se potrivească cu muzica. love is a killing thing sună aşa:
tot ei au inventat carnavalizarea. dar despre asta, altă dată. acum, eventual, despre llosa. o să zic şi eu, ca toată lumea, "în sfîrşit" şi cam atît. i-am citit trei cărţi, cam puţin ca să-mi dau cu părerea. da mă bucur. mai rămîne roth (din lista asta de scriitori care-ar fi trebuit să ia nobelu şi nu l-au luat, roth e singuru care mai trăieşte..). mi-ar plăcea să i-l dea şi el să refuze. oricum, nici nobelu ăsta nu mai e ce-a fost. aştept cu mai mare nerăbdare medalia fields.
ce mai surpriză mi-au făcut domnii de la the chronicle (asta se întîmpla la ora la care ciprul încă nu exista). şi acum mă întreb cum o fi să dormi într-o chiuvetă mare şi curată, de benzinărie ungurească.
apoi, patru versuri dintr-un poem recent descoperit la british library, pe care sper că lumea o să-l citească la un moment dat ca să afle nu ce s-a întîmplat cu sylvia, ci mai degrabă ce s-a întîmplat cu ted.
"Then a voice like a selected weapon Or a measured injection, Coolly delivered its four words Deep into my ear: 'Your wife is dead.'"
mîine începe animestul. cel mai neapărat e iluzionistul lui chomet, sau tripletele se-ntîlnesc cu tati. iluzionistul deschide festivalu, dar eu o să fiu la observator, să mă uit la stele. din fericire, nu e aia unica proiecţie. şi de bine ce se deschide în halul ăsta, cu un film pe care-l aştept cam de cînd a citit chomet prima dată scenariul lui tati, se închide cu alexandru bălănescu. cineva o să fie foarte mulţumit zilele astea prin bucureşti. cu atît mai mult cu cît după animest începe festivalul filmului rus. asta e un fel de bucurie la puterea a doua, pentru că mereu mi-am dorit să văd filme ruseşti la cinema. o să revăd întoarcerea lui zvianghinţev, o să văd în sfîrşit dementul ăla de hrustaliov, maşina!, pe care egon m-a rugat să i-l caut prin franţa şi pe care nu l-am găsit nicăieri, duminică, pe 24, e program de desene animate ruseşti, nu ştiu ce e ăla zboară cocorii, da îmi place cum se cheamă, plus expo de desene ale lui eisenstein. parcă văd că după ce se termină festivalul iar mă apuc să învăţ rusă.
şi gata, cu un youtube găsit tot azi (cînd ciprul se ridicase multişor deasupra nivelului mării). of, tot cu tom adorm.
{restul albumului (inclusiv un cover după metallica) -aici} - ce frumoase-s acoladele, nişte mustăţi pe verticală, uitasem de ele {}{}{} nu mai pun nici un poem, nu mai aşez nici un cuvînt aiurea, nu mă mai dau mare că am descoperit nu ştiu ce, nu mai fac nici o asortare. albumul ăsta, pe care nah youn sun l-a înregistrat în trei zile (7, 8 şi 9 aprilie, în suedia), în timp ce eu îmi aranjam pe noul meu birou borcanul cu creioane, se asortează direct cu mine, m-aş îmbrăca în fiecare zi cu el, nu l-aş da jos nici seara, aş îmbătrîni în el, mi-aş prinde părul cu el, l-aş purta în loc de inel, în loc de cercei (my name is carnival la urechea stîngă, breakfast in bagdad la urechea dreaptă. dacă-l pierd pe ăsta, îl înlocuiesc cu song of no regret). mi l-aş turna în cafea, l-aş întinde pe biscuiţi, l-aş ronţăi încet încet, de la cap pîn la picioare şi invers. l-aş lipi pe perete. m-aş încălţa cu el.
deocamdată, grija număru unu e să n-adorm, pentru că am cam multă treabă. aşa că:
e deja octombrie, iar eu mă minunez c-am reuşit să-nghit aşa de repede toată luna septembrie. să mă plimb prin oraş, într-o dubiţă albă cu megafon (ca alea de la circ) şi să strig "e deja octombrie, ce e de făcut" şi să se audă piesa asta a lui rodrigo şi stuart, pe care-o ascult de un an şi care de-abia acu are videoclip. şi ce videoclip, cu inima în fîşii colorate să se rupă toate inimile trecătorilor şi să-nnebunească şoferii de tristeţe şi-ncetineală
sigur că nu mă pot abţine să fac şi-o asortare. cu un poem de W. S. Merwin, care se cheamă "Separation" şi zice aşa:
Your absence has gone through me Like thread through a needle. Everything I do is stitched with its color.
mai mieunăm o dată cu anouar brahem şi mergem să ne culcăm.
