luni, 23 noiembrie 2009

ia hai, pace

să ne mai liniştim puţin. cu una din piesele mele preferate din toate timpurile, cântată de doi din cei mai preferaţi oameni ai mei din toate timpurile. amin.





(teodora m-a rugat să aleg subiectu pt p.d.s.ul de peste o lună. aşadar, tema pentru p.d.s.ul din 12 decembrie e norul/norii. mi-am adus aminte cum am citit pe sub bancă volumul lui petru creţia în vreo 2 zile de şcoală, verificând cu priviri rapide pe fereastră dacă petru creţia avea dreptate sau nu. în general, avea.)

6 comentarii:

Pobby spunea...

da, pace! o s-avem atata liniste, de o sa ni se aplece

luiza spunea...

sper că "ia hai, pace!" n-a fost interpretat drept un mesaj pro-geoană :)))))

Pobby spunea...

in niciun caz!
problema e la mine, vad numai procurori care se arunca de la etaj si prostanaci taind panglici

hulot spunea...

nicidecum. ca doar n-ai pus "I loves you Mircea" sau "Mihaela, you is my woman now". mi-a placut nina. apropos: ai vazut diferenta de atitudine dintre fitzosul de Jarrett (talentat dar mult prea plin de el) si Bill Evans (care intra la propriu cu capul in pian si-n muzica proprie)? Pe el nu putea sa-l deranjeze nici un fel de public - era mult prea dus. Dus de tot ...

luiza spunea...

pobby, să ştii că problema e mereu în altă parte :)

hulot, da, ai dreptate, evans era mult mai puţin pretenţios decât jarrett. însă din cauză că jarrett săracu a avut oboseală cronică şi a făcut pauză atâţia ani, cred că i s-a dereglat ceva în mecanismu lui nervos şi de aia reacţionează aşa. deocamdată îl iert, că tot sper să-l mai văd în concert :)

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=lch3Fb4atb4

swing,baby