joi, 24 noiembrie 2011

ain't it swell

ce poate să facă o luiză într-o zi de joi în care plouă şi-i frig, în care veştile bune par că n-au mai venit de două sute de ani, în care a ascultat prea mult the heart is a lonely hunter? asta poate:

s.: aş vrea numa să mă bag în pat, să plîng şi să mănînc orez cu lapte.
eu: şi eu!
s.: uf, eu o iau pe-aici. pa!
eu: pa!
după care-am alunecat şi m-am întins lată pe trecerea de pietoni de la victoriei. noroc că era verde. traista cu new yorker pe jos, mobilu pe lîngă, praf blugii esprit de la ny, praf palmele, praf geaca nouă, praf mai ales genunchiul stîng, umflat şi belit exact ca atunci cînd aveam şase ani şi-alergam prin curte pe la casa pogor. cules de pe jos, întors din drum, spirt pe răni, curăţat geaca şi blugii, blestemat planeta mercur care cică de azi e retrogradă sau nu ştiu cum, blestemat botinele care alunecă pe-asfalt şi cînd nu e ploaie, blestemat în general toate zilele de joi. şi cînd mă gîndesc că postarea asta trebuia să fie despre cît de bine a ieşit discuţia de ieri, despre cum am spus că şalul e şarpele e o cafenea mică de cartier şi am fost foarte cuminte şi civilizată (după cum se poate vedea în pozele de mai jos), despre matei cel echilibrat&înţelegător, radu cel înţelept&dreptlaţintă, assouline cel prietenos&co., despre cum am aflat că el se-ocupă de blog cam 4-5 ore pe zi şi-şi moderează singur comentariile, despre cum hotărîsem să m-apuc şi eu serios de treabă (indiferent ce-nseamnă asta), despre cum i-am promis lui assouline că o să-i citesc la cliente şi-o să scriu despre ea aici, despre cum n-am ştiu că fix azi o să scrie pe blog despre cartea pe care mi-o doresc cel mai mult de crăciun, despre dineul de după, de la ambasadă, cînd ne-am tot prefăcut că furăm argintăria, despre cum am sfîrşit pînă la urmă în green hours, unde s-au mai scris nişte pagini din istoria literaturii române sentimentale, cam pe întuneric şi-n mult fum.

aici nu mai ştiu ce prostioară oi fi spus. şi nici măcar nu începuse discuţia.

din care se vede clar cine se hlizea şi cine zîmbea discret
în rest, e minunat c-o să şchiopătez tocmai mîine, cînd trebuie să merg cu tata la o şedinţă foto père et fille, la mihai şi ion barbu, şi cînd voiam musai s-ajung la gaudeamus, la marfă reloaded şi la lansarea celei mai noi cărţi din colecţia svetlanei. acu nu vreau decît să stau în pat, să mănînc orez cu lapte şi să citesc masa pisicii. ceea ce-o să şi fac.

ah, uitam. au apărut scrierile pornografice, alea-n care l-am tradus pe boris cum am ştiut eu mai bine. şi antologia primul meu porno, care se lansează marţi, 29 noiembrie, la bastilia, noua mea librărie preferată (unde-o să pun şi muzică:). măcar o să ne fie cald la iarnă.

10 comentarii:

marfa reincarcata.blogspot.com spunea...

puteai să dai şi tu link-ul, că avem şi noi blog. dar ţi-e frică de concureţă, să nu-ţi furăm trafic...
altel să te te faci bine, şi sigur o să primeşti cartea, nu trebuie să-ţi faci griji că se epuizează.

luiza spunea...

da, într-adevăr, grija traficului în cafeneaua mea de cartier îmi întunecă minţile. iar cartea nu tre s-o primesc, atîta vreme cît pot să mi-o cumpăr :)

iulia spunea...

O aventura...asa sunt de obicei zilele de joi...
Voi cauta cartile...poate un autor si o editura mi-ar fi mai de folos!

Multumesc!:)

luiza spunea...

iulia, "scrierile pornografice" (de boris vian) şi "primul meu porno" (din colecţia "prima dată") tocmai au apărut la editura art. n-am dat link, pentru că încă nu sînt pe site. dar le găseşti la tîrg sau la lirăria bastilia.
"marfă reîncărcată" e o antologie de la brumar, iar "cartea din colecţia svetlanei" e "părţi juvenile, întinse" de george nechita, editura pandora m. se lansează mîine, de la 18.30, la standul de la gaudeamus al institutului francez.

iulia spunea...

Multumesc!:)

Matei Martin spunea...

Dar ce "pagini din istoria literaturii române sentimentale" s-au scris la green hours? Asta tre să fie foarte interesant...

mala spunea...

Luiza, orezul cu lapte nu-si merita faima! Si-ti zic asta acum, dupa ce am mancat 3 boluri si nu mi-e bine deloc. hugs pentru genunchi. ce nume i-ai dat bubei asteia?

luiza spunea...

iulia, cu plăcere.

matei, a gentle lady never tells.

mala, da, ai dreptate, pînă la urmă am ronţăit nişte prune uscate. bubei nu i-am dat nume, că nici măcar nu-l merita.

Danangib spunea...

Craciun fericit xxx

luiza spunea...

danangib, mulţumesc, sper că şi-n gibraltar a fost bine :)