m-am abtinut cat am putut. jur. de trei saptamani, de cand am venit aici si mi s-au intamplat o mie si una de chestii, am fost tentata de muulte ori sa-mi fac blog. ca sa pot povesti, ca sa pun si-o poza, o muzica, un link, ceva. aseara n-am mai putut. intr-un fel, blogul asta e mai mult pentru mine, ca sa nu uit sa povestesc despre aici. intr-un al fel, e pentru toata lumea care o sa-l citeasca.
si, pentru a sarbatori aceasta maxima slabiciune a mea, iata un luckiest guy care e la fel ca mine zilele astea, just feelin' lucky, cum ar veni, doar ca eu nu stiu sa merg pe bicicleta (apropo de bicicleta, aici se pot inchiria biciclete de la orice colt de strada, drept pt care studentii asta fac totimpu. evident, in grupul meu de amici, s-a propus de mai multe ori varianta asta in locul metroului. de fiecare data, a trebuit sa-mi dezvalui handicapul. asa ca pana acu s-au trecut pe lista, ca sa ma-nvete sa merg: un tunisian, un brazilian, un neamt si un italian. o sa va tin la curent)