eu nu-mi doresc decât un singur lucru pentru la anu :



dvs. vă doresc totuşi mai multe. toate de bine.

de dimineaţă

alaltăieri, întâlnire de 10 ani de la terminarea gimnaziului (da, da, gimnaziu. mulţi mi-au fost colegi şi-n primară, şi la liceu, aşa că nu sună chiar atât de bizar pe cât pare). s-a lăsat, pentru câţiva dintre noi, cu o noapte albă, şi s-a încheiat cu prăbuşirea în fotoliile unei cafenele din piaţa unirii, la 9 dimineaţa, comentând cu totul incoerent videoclipurile de pe vh1.

deci poze.

mărturisesc că n-am fost în stare să respect decât una din rezoluţiile pe care le luasem la finalul anului trecut (aia care mă obliga să nu-mi mai cumpăr nici o pereche de cercei). din cauza asta, pentru 2010 mă concentrez pe-o singură treabă, poate funcţionează mai bine.. şi uite că o să devin superstiţioasă şi n-o să zic nici măcar care e. şi nu, n-are legătură cu măritatul :)

cadouri

nu povestesc acum despre cadourile pe care le-am primit, care-s oricum de mare efect şi maximă substanţă (mai ales cerceii pop cu audrey de la egon:) zic doar că primele au venit chiar când eram la lyon, când maria şi andrei mi-au strecurat în valiză 2 cărţi pe care mi le doream muuuuult de tot. una e a lui colum mccann, scriitorul irlandez cu care-am vorbit eu puţin la assises du roman din mai, şi care tocmai a luat national book award pentru let the great world spin (histoire de dire ce flair am eu la scriitori :D), cealaltă e cartea de eseuri a lui zadie smith, una din cele 3 romanciere care m-au convins pe mine că virginia woolf nu e o excepţie. şi dacă tot am început, să mai spun şi de cadoul de la serghei, biografia de 400 de pg. a lui billie holiday, scrisă de donald clarke, tipul care-a coordonat the penguin encyclopedia of popular music. e aşa de tare, încât am început să visez că merg la cabană la munte cu o gaşcă de negri din harlem şi că ne apucăm de jazz pe la 2 noaptea şi-o ducem aşa până spre a doua zi după-masă. presimt că o să mai scriu despre wishing on the moon, eu şi-aşa tânjeam după america anilor 30, swing era şi renaşterea harlemului, acu e ca şi cum aş avea america aia pe noptieră :)

nu intenţionasem să scriu despre ce-am primit, da e deja prea târziu. de fapt, voiam eu să fac nişte cadouri. mai întâi, un scurt pe care l-am descoperit azi şi care e oarecum heartbreaking. despre 91 de cm şi despre cum e să nu-ţi mai găseşti locul. se cheamă skhizein.

Skhizein (Jérémy Clapin,2008) from Bertie on Vimeo.

al doilea cadou, primit de la inrocks şi arte. primul concert dead weather din franţa.



al treilea cadou e un péché mignon de care mi-au reamintit arte şi blogoteca pe 24 seara, când au pus pe site un concert de buzunar cu the dodos. dodos sunt nişte puşti indie pe care i-am ascultat atât de mult într-o vreme, încât pe last.fm ajunseseră mai sus decât muzicile mele serioase. rezultatul a fost un fel de criză de nervi muzicali, în timpul căreia am şters orice urmă de dodos de prin calculator şi de pe last.fm. acuma, dacă tot e crăciunul, cred că pot să-mi primesc slăbiciunea înapoi, ceea ce vă doresc şi dvs.



şi pentru că e zi de p.s.d., iar vic chesnutt, pe care-l tot ascult de 2 zile, are o piesă care se cheamă wallace stevens, am zis că n-ar strica să:

«The Snow Man», de Wallace Stevens from blocsdelletres on Vimeo.

ei şi-acu, dacă doriţi să faceţi ca mine, adică să vă lăudaţi cu ce-aţi primit sau să faceţi dedicaţii şi treburi dintr-astea, comentariile sunt deschise non-stop :)

cum sună crăciunul

mai întâi am vrut să spun că sună a baby it's cold outside, cântat de ella şi louie - cel mai tare duet din istoria jazzului, dup-aia că sună a holly, ivy and rose, cântat de tori şi de fiica ei de 9 ani, dup-aia că sună a the best way to spread christmas cheer is singing loud for all to hear (cu o zooey blondă dintr-un film pe care nu l-am văzut). şi tot umblând după iutuburi, am aflat că vic chesnutt s-a sinucis ieri, în ajunu crăciunului.
de aceea, crăciunul ăsta sună acum aşa:

maşina de fugit

"şi m-am gândit că văzuţi din spate oamenii sunt caraghioşi şi înduioşător de neînsemnaţi, că dacă stai pe loc şi-i priveşti plecând, înţelegi dintr-o dată că toate amărăciunile şi nemulţumirile care vă dezbină sunt accidentale, lipsite de importanţă, trecătoare, că vă iubiţi infinit; că toate astea îţi trec însă, din nenorocire, prin minte, când stai pe loc, şi-i priveşti plecând şi că s-ar putea să fie prea târziu odată ce-au apucat să se îndepărteze..."

(fragment dintr-o povestire din volumul Maşina de fugit în lume de Bianca Balotă, de care Nicolae Balotă îşi aminteşte în două pagini emoţionante din ultimu Apostrof pe anu ăsta.)

cam aşa adică:



mai am şi alte chestiuni de comunicat, da tre să ies la vânat cadouri. poate mai pe seară.

p.s. am scris în a.l.a. despre lyon. mulţumesc, dan :)

copilăreli

asta e pentru când o să am casa mea.

până atunci, o piesă de pe albumu pentru copii de la mmw:

declaraţie

azi, 19 decembrie 2009, ora 5 fără 5 minute dimineaţa, nu e nici un lucru, absolut nici unul mai extraordinar decât sunetul cizmelor mele noi prin zăpadă, piaţa unii pustie, cu luminile de crăciun şi luminile de la grand hotel şi porcăria aia roşie de pe unirea, apoi strada lăpuşneanu, cea mai frumoasă stradă din oraşul meu, pustie şi ea, o stradă de film alb-nergu cu final oarecum fericit, şi iar zgomotul cizmelor mele, scârţâitul grav al zăpezii şi senzaţia că ninsoarea neîntreruptă din ultimele patru zile a fost un eveniment semnificativ al vieţii mele, că a avut o importanţă capitală în mersul istoriei, că din cauza ei a fost învins napoleon la waterloo. deşi era iunie, într-o duminică, iar vântul era chiar călduţ.

nu

pur și simplu nu.

'He thinks the way we dream"

provizorat

pentru că site-ul suplimentului va fi indisponibil o vreme, înghesui aici ce mai scriu.
azi, rubrica din numărul de sâmbăta trecută. în curând, o să apară, tot aici, şi articolul despre vizita lui matei vişniec la iaşi.
vorba unui desen al lui perjovschi, the clown's opinions are not necessarily mine, spune circul :)

Religie
În acceleratul Bucureşti-Iaşi, imediat după ce uşile s-au închis în urma Vasluiului, o bătrânică s-a aşezat lângă mine. Stătuse tot drumul lângă un geam prost închis şi îngheţase de frig. Uitându-se la ziarul meu, mă întreabă: „E cu Băsescu?”. Zic: „Da”. Şi începe potopul. Am aflat în mai puţin de un minut că sigur o să vină apocalipsa, pentru că preşedintele e „însemnat cu 666 pe frunte, nu râdeţi, duduie, am citit eu în cărţile sfinte, o să vedeţi dacă nu mă credeţi, Geoană ăla şi-a făcut cruce, el măcar e credincios”. Deşi muream de curiozitate să aflu în ce cărţi sfinte se găsesc astfel de informaţii tulburătoare, capitale pentru viitorul României, m-am abţinut. Dacă începi să te contrazici în tren, nu mai termini până când cobori, iar asta poate dura ore întregi. În orice caz, o înţeleg pe bătrânică. În ultima vreme, mai toţi liderii politici de la noi pupă poala popii. Dl. Geoană mai ales se remarcă printr-un acut şi brusc simţ religios. Citează când din Sf. Ioan Gură de Aur, când din Buddha (e bine să fim ecumenici), îl are drept model moral pe Înaltpreasfinţitul Daniel, iar părintele Galeriu i-a fost duhovnic. În plus, ţineţi-vă bine de scaunul profan pe care staţi, între 9 şi 11 decembrie a avut loc la Palatul Parlamentului, „sub înaltul patronaj” al aceluiaşi neobosit credincios (dar şi al dnei. Roberta Anastase), „Micul Dejun cu Rugăciune”. Dacă nu ştiaţi, în Parlamentul României există încă din 1992 un Grup Ecumenic de Rugăciune, a cărui misiune e să „militeze pentru promovarea valorilor creştine în viaţa politică”. Mă întreb cu ce sentimente în suflet au asistat membrii Grupului la preacreştina campanie electorală şi dacă i-au mulţumit în gând dlui. Turcescu, atunci când le-a cerut candidaţilor să jure cu mâna pe Biblie că n-au făcut una ori alta. Acum, ori dl. Turcescu a confundat dezbaterea cu o scenă de tribunal dintr-un film american, ori a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce e destul de grav. Să pretinzi într-un astfel de context juratul cu mâna pe Biblie e un gest de o indecenţă maximă, dublat de o ipocrizie la fel de mare. În minunatul an 2009, n-ar mai trebui să mai crezi că un ateu/agnostic e neapărat mai puţin moral decât un credincios. „Nu ştim noi ce e-n sufletul lor”, mi-a şoptit o vecină de compartiment, îngrijorată de predicţiile bătrânicii. Nu ştim, dar ca să ştim, propun ca la viitoarele alegeri să avem comunicate de presă săptămânale legate de fiecare spovedanie a candidaţilor, plus fotografii cu împricinaţii primind aghiazma mică şi zâmbind strâmb de pe-o plăcuţă aurită, bătută în cuie proaspete pe-un zid de mânăstire.

elefantul de marţi

elefantul de marţi e fake. n-aţi fi zis, nu? lângă el stă chiar dl. fellini (care se tot străduieşte să-i spună ceva la ureche, de aia ţine o portavoce în mâna dreaptă), pe platoul filmului intervista. (iar foto e din time magazine.)

apropo, ştiaţi că un elefant poate răsfoi o carte cu trompa? ceea ce ne face să ne întrebăm ce ar citi elefanţii dacă ar şti să citească (eu aş paria pe moby dick, ca de la animal imens de pământ la animal imens de apă.) uneori, când au obosit după o zi întreagă de stat în picioare şi de umblat de colo-colo, li se întâmplă să se odihnească în trompă. ca şi cum noi, ajunşi la capătul puterilor în miezul zilei, ne-am sprijini delicat în vârful nasului, poate şi cu un picior puţin ridicat, ca degetul mic al cucoanelor care apucă simandicos ceşcuţa de cafea.

p.d.s. cu nori

andy şi norii argintii.





p.s. treceţi să vedeţi şi norii lui pobby. şi norii lui zum. şi norii lui alexandru. şi norii lui radu.

step across the border

aş cam vrea să văd documentarul ăsta: step across the border.

până atunci:



şi (de la minutu unu încolo):



(da, m-am întors, am o grămadă de lucruri de povestit, plus o grămadă de lucruri de făcut, ca să le pot povesti dup-aia. vom reveni cu amănunte, savantul are păr pe frunte.)

n-am murit, dimpotriva, mi-e prea bine la lyon si n-am diactritice ca sa va arat exact, dar foarte exact, cat de bine.
suntem si pe baricade, ne uitam la dezbatere pe hotnews. centrul de campanie din lyon se afla in camera mariei, 42c, rue bollier, numaru 10. deci sssssst, ca facem misto si vorbim peste un anumit catindat (al carui limbaj de lemn da fiori)..
revin mai incolo. piatra unghiulara a economiei, extraordinar.. piatra unghiulara si maia m. si dinescu in primu rand. stati acolo, ca stati bine unde stati.

ia, mare atentie (scriu asta in timpu discursului lui geoana despre mafia din vest. la fix.)



si aici, si mai mare atentie: e un reportaj fantastic facut de solomon pentru arte. e plin de rechini si caracatite si figuri de lego. magistral.