colum mccann şi zola

cine-ar fi crezut c-o să reuşească cineva vreodată să mă convingă să-i mai dau o şansă lui zola? şi-apoi, cine-ar fi crezut că persoana respectivă o să fie un scriitor irlandez sclipitor? eu sigur nu. motiv pentru care mi-am promis c-o s-o las mai moale cu prejudecăţile mele literare şi cu aeru meu condescendent faţă de mulţi mulţi autori. de fapt, în seara asta am asistat la una din cele mai frumoase (aproape că-mi vine să zic "inspiring") discuţii despre literatură pe care le-am auzit vreodată. credeam c-o să fie o chestie destul de academică despre naturalism, şi-a fost o pledoarie şireată pentru romanul social şi pentru puterea literaturii de-a-şi "angaja" cititorul, de-a-l soate din colţul în care se-ascunde şi-a-l arunca în lume.
ideea de "literatură socială" mi-a fost întotdeauna nesuferită. dar colum mccann ăsta şi-a construit argumentaţia atât de bine, încât m-am lăsat cu totul sedusă de ea (de argumentaţie, adică). "life is not yet written down", zice colum, "the past is not dead, it's not even past", zice faulkner, iar literatura există tocmai ca să treacă viaţa pe hârtie. "such a rage of hope", mai zice colum despre forţa pe care-o transmit romanele lui zola, speranţa că lucrurile au un sens, că o carte poate provoca în cititorul ei un lanţ de reacţii emoţionale care să-l facă să ia decizii capitale (emoţionale şi capitale rimează în ciuda voinţei mele..).
pfuu, nu voiam să-mi transform blogul într-un rezumat de conferinţe despre literatură. dar dacă tot am aflat azi că o să-mi susţin lucrarea (aia aproape academică) în septembrie, pot să scriu liniştită aici.
colum e un tip c-un simţ al umorului teribil şi un mare devorator de literatură. mi-a plăcut mult de el, de-abia aştept să-i citesc romanele (inclusiv dancer, care e despre nureev). scriu mai jos tot felu de fragmente notate sau ţinute minte:

- "unii zic că trebuie să scrii despre lucurile pe care le cunoşti. eu nu cred asta. dac-ar fi aşa, ar trebui să scriu despre cum stau toată ziua on my fat ass, în apartamentu meu din manhattan, şi despre viaţa mea mic-burgeză. eu vreau să scriu despre lucrurile pe care nu le ştiu" (de exemplu, înainte să scrie zoli, s-a documentat patru ani, a stat prin biblioteci şi-a fost într-o tabără de ţigani din slovacia. zoli e despre o poetesă romă. mai multe nu ştiu, că de-abia mi-am cumpărat cartea)

- autorii europeni nu-s deloc traduşi în america. de fapt, doar 3 la sută din cărţile de pe piaţă sunt cărţi de literatură străină

- a plecat din irlanda pentru că "how do you live in ireland" când ştii că au existat un joyce, un beckett, un shaw?

- "literature sustains me", i-a zis un amic scriitor (iar asta a fost parte din răspunsul la înrebarea mea, care, contaminată de avântul irlandezului, suna cam aşa: "would you then say that literature is here in order to keep the world alive?")

- îi plăceau mult scriitorii beat, ăsta e unul din motivele pentru care a venit în america şi-a făcut turul ţării pe o bicicletă. n-a scris niciodată despre călătoria aia, însă poveştile oamenilor pe care i-a întâlnit au reuşit cumva să se strecoare în romanele lui.

- franck mccourt, amic din copilărie, i-a spus aşa: "o copilărie fericită e-o nenorocite pentru un scriitor. e nevoit să-şi caute subiectele în altă parte"

- zola greşea prin absolutismul cu care voia să-şi impună metoda. evident, există o mulţime de feluri de-a face literatură.

- "nimic nu te-apropie mai mult de un necunoscut decât gestul de-a-i aprinde o ţigară şi de-al privi, o clipă, în ochi"

- "literature can get under the skin of the lie. i believe in literature and in what it can achieve" (mai bine idealist decât cinic, a mai spus colum, şi-am răsuflat uşurată că cineva m-a adus iar pe calea cea bună)

- "there are no evil novels, just evil texts (like mein kampf)"

- nu ştie despre ce e noul lui roman (let the great world spin). probabil că la anu pe vremea asta o să ştie, o să-i spună cititorii, criticii, o să ia şi el ceva distanţă faţă de text. (romanu e despre america anilor 70, despre oamenii care erau pe stradă în dimineaţa în care petit a mers pe firul întins între turnurile de la world trade center :)

- "rick moody a zis că n-ar citi zola nici dacă i s-a pune pistolul la tâmplă. cât de departe aţi merge în a vă apăra crezul literar?", "a, foarte departe. nu vedeţi c-am mâna în ghips? da de fapt faţa lui rick aţi văzut-o? eu i-am aranjat-o."

am impresia că n-am reuşit să povestesc nici jumate din cât trebuia. pe de altă parte, nici nu pot să reproduc tot textul conferinţei şi discuţia cu publicul care-a urmat. da pot să zic că mă descurc din ce în ce mai bine în momentu critic în care autorul îmi dă autograf. de data asta, i-am zis că a reuşit un miracol, acela de-a mă convinge să-l citesc pe zola (când zic zola, zic au bonheur des dames, că de germinal tot nu mă apropii). ei, şi râsete, şi chicoteli, şi sooooo nice to meet you (asta n-am zis-o eu, a zis-o el).

aici e colum dând autograf, în cortul în care se vând TOATE cărţile autorilor, în limba în care au fost scrise, şi traducerile lor în franceză:

aici e drumul meu de la subsistances la staţia de metrou:


aici e un articol scris de colum în international herald tribune despre ţigani şi integrare europeană :D

şi data viitoare, să mă trageţi de mânecă dac-o mai lungesc aşa.

(p.s. :extraordinară ideea asta de-a chema trei autori străini care să vorbească, la alegere despre 3 autori francezi. self-céline, moody-artaud (pe asta am ratat-o, nu mai erau bilete), mccann-zola. cum ar fi, de exemplu, ca trei autori români să prezinte trei autori maghiari şi invers?)

(a, mâine crecă mă duc la librăria passages, unde colum citeşte fragmente din ultima lui carte - despre care am eu aşa, o senzaţie cum c-o să-mi placă mult de tot. şi tot mâine puteţi să-l ascultaţi în direct, pe site-ul france inter, de la 8 seara, ora franţei, într-o emisiune de-o oră moderată de kathleen evin)