in camera marinei

asta e camera marinei tvetaeva. iata tapetul pe care a scris cateva versuri, iata dulapul greu si usor inclinat, iata un vas (poate o vaza), iata un tablou cu oameni bine aparati de frig intr-o gubernie uitata.
si iata doua poeme de-ale ei, unul tradus de leo butnaru in romana (despre "navalnica tandrete" cu care trebuie sa ne gandim uneori la lumea pe care, la un moment dat, o s-o lasam in urma), si altul tradus de elaine feinstein in engleza (despre iubiri posibile la distanta de sute de ani):

3.V.1915

***

Cu năvalnica tandreţe – mai apoi,
Curând de la toţi voi pleca, –
Şi tot mă gândesc căruia din voi
Blana de lup îi va rămânea,
Cui – pledul plin de alint
Şi bastonaşul subţire cu ogar încrustat,
Cui – brăţara-mi de argint,
Cu peruzea – praf presărat...
Şi toate bileţele, şi florile toate,
Pe care nu am cum le păstra...
Şi tu – ultima rimă a mea,
Ultima mea noapte!


***

No one has taken away anything—–
there is a sweetness for me in being apart.
I kiss you now across the many
hundreds of miles that separate us.

I know: our gifts are unequal, which is
why my voice is—–quiet, for the first time.
What can my untutored verse
matter to you, a young Derzhavin?

For your terrible flight I give you blessing.
Fly, then, young eagle! You
have stared into the sun, without blinking.
Can my young gaze be too heavy for you?

No one has ever stared more
tenderly or more fixedly after you…
I kiss you—–across hundreds of
separating years.

(1916)

sa mai zabovim nitel

in corespondenta lui petrarca apare fraza asta (care poate sa fie foarte bine a lui sau a lui horatiu): "mai toti oamenii mor asteptand". godot oare ce-ar zice despre asta?

sondaj

ca sa demonstrez ca iau in serios acest blog, supun atentiei dumneavoastra o problema de importanta majora, cerandu-va umil parerea. datele chestiunii: luni seara am de facut o alegere aproape imposibila - ori fac un curs de salsa, ori unul de rusa pentru debutanti, ori unul despre deleuze. mentionez ca toate 3 incep in acelasi timp, la 18.00, si dureaza 2 ore. incerc sa-mi dau seama ce e mai important pentru viitorul meu - sa dau din solduri si sa fac pasi complicati, sa ma balbai intr-o limba noua (cu speranta unui cehov in original) sau sa ma deleuzez, cine stie, iremediabil. astept parerile dumneavoastra cu mare interes, iar luni va voi comunica oficial decizia mea, dupa ce voi fi tinut seama de comentariile la randurile de fata. va multumesc.

Mariza

cand am vazut-o prima oara pe mezzo, acum cativa ani, am schimbat repede. nu-mi placea de ea, era ciudata, avea parul alb, corpul androgin si-o privire ingrijorator de puternica. incet-incet, m-am obisnuit cu ea, iar fado curvo l-am ascultat de o sumedenie de ori. in seara asta, am auzit-o cantand si am avut pielea de gaina de la inceput pana la sfarsit.
pentru ca vocea ei se toarna in tine si te umple de tot, te striveste ca o cortina grea de catifea care cade peste umerii tai, iti rascoleste maruntaiele si amintirile, pentru ca umbla prin tine ca o preoteasa africana, vorbeste cu tobele, da din solduri si se-nvarte ca un un copil pe strazile lisabonei, canta fara microfon ca si cum tot orasul ar trebui s-o auda, il canta pe pessoa ca pe ultimul mare poet al lumii asteia, ai vrea s-o asculti soptindu-ti dimineata despre portugalia, soptindu-ti seara despre tristeti incurabile, ai vrea sa fii tu portugalia, tu tristetea si tu pessoa, sa-ti cante numai tie..