nu, n-aş fi huiduit la concertul madonnei. acum că mi-a trecut enervarea, recunosc spăşită că n-aş fi huiduit. unu, pentru că nu prea fac chestia asta. doi, nu din consideraţiune pentru sentimentele dumneaei, ci din respect pentru lăutarii ruşi care cântau cu ea. na, că mi-am dat arama pe faţă.
a, şi încă ceva. azi, la teve, o doamnă povestea cum s-a oprit trenu în gara din braşov şi nimeni nu le-a dat nici o explicaţie călătorilor: "da.. chiar şi casiera ne-a obrăznicit, domnule, dacă se poate aşa ceva". acest "ne-a obrăznicit" m-a urmărit toată ziua, trăgându-mi blând colţurile gurii în sus, de fiecare data când uitau despre ce e vorba.
4 comentarii:
mi te si imaginez huiduind, e o imagine cam suprarealista :)
cred ca aia care au dat cu huo nu aveau motive rafinate (gen ipocrizia starului, kabala, mamala, iluminari de PR etc), unii erau enervati de asteptare, praf, ca nu vad, ca prea mult playback, altii-s pur si simplu prostii nostri cei de toate zilele, care nu se pot abtine
nici eu n-as fi huiduit, din cate mi s-au povestit as fi plecat dupa 15 minute
ma intreb totusi cum ar fi reactionat italienii la discursul asta :)
da, ce-i drept, nu-mi amintesc când am huduit ultima dată. deşi parcă era în liceu, la un concert voltaj (aşteptam să apară timpuri noi..).
şi da, între timp mi-am dat şi eu seama că oamenii ăia care au huiduit n-au făcut-o dintr-un preaplin de inteligenţă :D
şi înc-o dată da, uitasem de italieni :))
offtopic
fiindca a ta a fost ideea si initial era o chestie entre nous deux, ma simt obligat sa te anunt
dezertez definitiv si pour toujours din pds!
m-am plictisit, nu am chef sa transcriu poezie in fiecare sambata
am citit si parerile contra, la inceput nu eram de acord, dar acum simt eu k nu mai merge
pobby, nu-i nimic. eu încă mă mai amuz. am stat aseară vreo două ore tot citind în stânga şi-n dreapta şi căutând poeme despre criză..
serios, nu-i nimic. oricum nu trebuia să se transforme într-un obicei de veci. it was fun while it lasted :)
Trimiteți un comentariu