ALBEDO
de Adela Greceanu
Pasărea zboară într-o pasăre mare,
peştele înoată într-un peşte imens.
În lume, lucrurile se ascund în însuşirile lor,
ca în semne sau în cuvinte.
Se ascund dezvăluindu-se în parte.
Există însă o limbă care nu ascunde.
Seamănă mult cu o muzică.
Dacă eşti pasăre sau peşte,
trebuie să te caţeri pe o frânghie
la pasărea sau peştele care te conţine,
cu aceleaşi însuşiri, însă mult mai mari.
Sau să te cobori, pe aceeaşi frânghie,
la pasărea sau peştele dinauntrul tău,
cu aceleaşi însuşiri, însă mult mai mici.
Pe drum vei creşte sau te vei micşora
pe măsura celui care te aşteaptă.
Atunci, pe drum, vei cunoaşte muzica,
limba care nu ascunde.
Iar eu nu mai stau la rădăcina flăcării,
am intrat.
(din Înţelegerea drept în inimă, volum la care eu ţin foarte mult)
(azi e ziua mea. împlinesc 15 ani. cum? am mai făcut aceeaşi poantă şi anu trecut? cum? nu-i nici măcar o poantă bună? bine atunci. împlinesc 25, în această zi în care sărbătorim 40 de ani de când 450 de mii de oameni au făcut băi de noroi şi l-au ascultat pe hendrix pe câmpia de la woodstock. tot azi mai e şi ziua oraşului orăştie, da treaba asta parcă nu mă mai încântă la fel de mult.
25 de ani nu e o tragedie. e ca şi cum cineva ar fi început borcanul cu dulceaţă înaintea ta, atât. evident, există sentimentul unor lucruri iremediabil pierdute (s-a terminat, m-am făcut mare deja..) şi al unora, închipuite sau bănuite, care or să vină. mă tot gândesc de câteva zile ce s-a întâmplat între 20 şi 25. la 20, eram 90 la sută dulceaţă şi 10 la sută draci. acu sunt 50 la sută dulceaţă, 40 la sută cinism şi 10 la sută draci (proporţiile variază în funcţie de zilele săptămânii). cu alte cuvinte, am priceput câteva lucruri, destul de puţine, care la 20 de ani mi se păreau nişte gogomănii.
însă, în ciuda acestor schimbări mai mult sau mai puţin importante, tot mai: râd foarte tare, ştiu să întreţin convivii arătându-le cum se ţine o linguriţă pe nas, pot să mă conving foarte uşor de adevărul unor lucruri convenabile în primul rând pentru mine, îmi place la nebunie să spun zâmbind "mulţumesc o zi bună şi dumneavoastră la fel", dorm prea mult, plâng la filme (de obicei dubioase), cultiv o stângăcie care-mi face bine, şi da, ce să-i faci, încă mai cred că bărbatul vieţii mele o să mă înveţe să merg pe bicicletă (asta e veche, de pe la 14 ani, şi nimeni n-a fost în stare până acuma de asemena ispravă).
planul pentru azi era aşa: dimineaţa să fac bungee jumping la sirnaville, iar seara să merg la faith no more. cum anul francez mi-a paralizat multă vreme voinţa, m-am apucat de scris lucrarea aia muult prea târziu (acu 2 săptămâni) şi n-am mai putut pleca nicăieri. în aceste condiţii, eu personal îl rog pe mike patton să spună diseară nu "to all the ladies in the house", ci "to all luizas in the house" înainte de o piesă, oricare, îl las pe el să aleagă.
cam atât. să-mi trăiţi.)
17 comentarii:
La multi ani in care sa implinesti 15 ani!
Cat despre barbatul care te invata sa mergi pe bicicleta, la asta inca visez si eu desi eu am ajuns la 29 si minunea inca nu s-a intamplat. Dar eu nu renunt la vis, nu si nu! :))
E rar tipul asta de barbat se pare, dar nu imposibil.
"I wanna be high, so high
I wanna be free to know
The things I do are right"
asta iti doresc sa spui cat timp ziua de 15 aug o sa fie doar a ta pe lumea asta!
iren, să avem de cât mai multe ori 15 ani! (şi da, cred şi eu că bărbaţii care-s profesori de mers pe bicicletă se lasă foarte greu descoperiţi. ar trebui să-i fentăm, să ieşim cu bicicleta în oraş şi să-ncercăm să mergem cu ea în văzu lumii. unu tot o să-şi dea arama pe faţă, doar n-au toţi inima de piatră!)
pobby, asta-mi doresc şi eu (printre altele:D)
la mulţi ani! m-am rătăcit (şi bine am făcut) până pe pagina ta. e frumoasă. zici că are 15 ani :) la mulţi ani şi ei şi ţie!
la multi ani!
ai grija de "proportiile" sinelui, ...ca dracii se trag la dulceata :-)
la multi ani!
ana, ce mă bucur că te-ai rătăcit pe-aici. o să mă rătăcesc şi eu pe la tine :)
vasgar, nu dracii mă-ngrijorează, ci cinismul :D
white noise, mulţumesc :)
hahahaha, e o metafora faina.....imi aminteste de ceva cunoscut, o sa vezi cand am sa te invat sa mergi pe bicicleta fara sa te fi urcat vreodata pe una....ca nu o sa mai ai nevoie de asta .....e simplu...o sa fie doar ceva obisnuit
aş vrea mai degrabă o bicicletă zburătoare, dacă zici că e aşa de simplu.
adica esti doar o jumatate din amicul matale als? hmmm... :)
crecă e cam devreme să-mi zici matale, chiar dacă am deja 25 de ani:D
Ionă...!
da, aveţi dreptate, nu pot pentru ca să vă contrazic..
tarziu, dar cu mare drag: la fericire mare!
mulţumesc cu la fel de mare drag :)
aaaaaaaaaaaa, god damn!!!!
am uitat, fie-mi cu iertare! am uitat pen' ca-s amnezica si pen' ca si mama trebuie sa ma sune de ziua ei, sa-mi aminteasca.
te rog sa accepti urarile mele intarziate, pentru ca vin din suflet. si iti doresc sa ramai la fel de vesela, frumoasa si adorabila!
ramona, le accept doar dacă şi tu rămâi la fel de veselă, frumoasă şi adorabilă :) (şi să-ţi fie de bine praga)
Trimiteți un comentariu