fotoreportaj cu şah

ieri am aflat că am o pisică zburătoare. înnebunită de muncitori şi de zgomot, gufi a vrut, nu ştim exact de ce, să iasă pe geamul de la bucătărie şi să umble ca o prinţesă pe muchia de-un centimetru care duce la balconul din sufragerie. la jumătatea drumului a alunecat şi a căzut două etaje. noi am auzit doar bufnitura, am sărit la geam, nu se vedea nici urmă de pisică, am alergat pe scări şi le-am trezit pe fetele de la 2. am dat buzna în balcon, pispispispis şi nimic, mama voia să se urce pe acoperişul balconului de la unu, eu nu ştiam ce să fac. şi se-aude: a intrat în balcon, acolo unde sunteţi dvs! la romtelecom, la unu din etaje, se adunaseră vreo 3 doamne care ne făceau semne (probabil o văzuseră căzând, când ieşiseră şi ele la pauza de ţigară). ne uităm în stânga, în dreapta, în balcon era numa un fotoliu alb într-o rână, mă uit dedesubt şi-o văd. mama, că s-o iau încet, că poate e rănită. o scot de-acolo, ne scuzăm pentru deranj, o duc sus şi-o strâng tare tare în braţe. n-avea nimic. îşi muşcase limba, atât. şi nici nu s-a învăţat minte, pentru că azi iar voia să se urce la fereastră. probabil că i-a plăcut. şi mie mi-ar plăcea să cad două etaje, să se audă doar poc şi să nu păţesc nimic. am zis eu că lunea cu bormaşină nu poate să anunţe decât lucruri minunate.

în cele ce urmează, un fotoreportaj tot de ieri, din piaţa unirii, unde frate-miu a jucat în finala concursului "şah pe cartiere" (în cazu de faţă, cartierul copou). nu ştiu dacă treburi dintr-astea se mai întâmplă şi-n alte oraşe, dar eu vreau să felicit în mod special clubu politehnica. deşi la fotbal am înţeles c-o să retrogradăm, la şah suntem foarte tari (ce-mi plac pronumele astea colective, mai ales că eu nu mă pricep nici la şah, nici la fotbal). politehnica organizează "şah pe cartiere" şi e-o plăcere să vezi puşti de 7 ani care joacă cu pensionari de 70. eu m-am amuzat infinit şi-am fotografiat următoarele:

(se juca blitz. domnu din imagine a pierdut pentru "depăşirea timpului")

(aici e frate-miu cu cea mai mică participantă din concurs)
(aici e che guevara pe şapca unui fost paznic, acu pensionar)

(tot eva. nu ştiu cine-a câştigat.)


(din public)(pomponu ăla mi-a adus aminte de nişte vremuri glorioase pentru mine)

(o doamnă care, ca şi mine, îşi poza favoritul)

(puştiul e unu din campionii naţionali la juniori)

(alt campion)

mi-a plăcut toată povestea pentru că te face pur şi simplu să te simţi parte a unei comunităţi. iar asta e-o chestie foarte rară la noi. sunt vreo 50 de parcipanţi de toate vârstele (frate-miu a bătut un consilier local care dup-aia ajuns pe 2), se joacă şapte partide, publicul stă preocupat pe margine, timp de vreo 4 ore.
reportajul se-ncheie aici. şi dăm legătura. sau mai bine o lăsăm pentru data viitoare.