totuşi ce-am făcut o săptămână întreagă de n-am mai scris nici pe blog?
aş vrea să-mi zică cineva un poem despre lene. l-aş învăţa pe de rost.
sau poate ar trebui să citesc vreo carte dintr-aia motivaţională, ca philip în synecdoche new york. da dacă pe el nu l-a ajutat cu nimic, de ce m-ar ajuta pe mine.
şi ce e mai rău e că mi se-ntâmplă multe lucruri mişto, fără ca eu să mişc un deget. zic că e rău, pentru că ele vin fără ca eu să le merit. momentan, nu muncesc din greu. nu muncesc deloc. când ninge, scot capu pe balcon şi fac poze la anticarii de jos care dau cu lopata în faţa dughenei. când nu ninge, dorm.
dar să nu ne pierdem speranţa. luiza care stătea la coadă, în timpu sesiunii, în faţă la bcu ca să prindă un loc în sala mare (şi se trezea la 6 jumate pentru asta) sigur mai e pe undeva. trebuie doar să aflu unde mai exact. poate mă ajută contele:
12 comentarii:
Hehe, astea-s remuşcări de om harnic, nu jubilaţii de oblomovian. Ce să mai zic de "Povestea unui om leneş", care-i la ani-lumină distanţă. Eh, asta e, nu cred că ai vocaţie de leneşă! :)
luiza are, printre altele, si vocatie de vocativ!
(asta e de bine, nu?) :p
radu, asta sună a provocare :)) da cum de fapt sper că nu-s leneşă prin naştere, ci prin afinitate, şi că, deci, lucrurile încă se mai pot repara, o să mă străduiesc să-mi demonstrez că ai dreptate :)
panta, am vocaţie de vocativ? adică cum? adică mi se zice foarte des "luizo," ?
... stii bine k ti se zice 'fato!' :))
ps citeste 'obermann' (de senancour); tu nu esti oblomoviana, ci obermanniana.
dar na, cind cineva vbeste de lenevie, tzanc: 'omul cult' o scoate illico pe aia cu 'oblomov'
Luiza, sigur că-i provocare - şi a mers: uite, am scos de la tine patru verbe care lipsesc din "DEX-ul pentru leneşi": a spera, a se strădui, a repara, a demonstra :)
leo, cum am uitat eu de "fato" :))
ia să-l caut pe obermann ăla. o carte necitită pe lângă celelalte 30-40 (tot necitite) care-mi stau pe noptieră nu strică niciodată.
radu, la verbe sunt tare. să mă vezi însă la acţiunile pe care le exprimă verbele alea :))
@Luiza, lasă, nu te mai alinta, că ştim că scrii 10 pagini pe zi cînd ai Lucrare! : )
Uite un poem despre lene, de Sorin Gherguţ:
MUNCI ZILE NEPLĂCERI
”cînd n-ai la ce să renunţi simţi c-ai putea să muţi munţi/n-ai făcut nimic, n-ai cu ce să ne-ncînţi” (Cheloo)
I (luntre & punte)
singurătatea e imposibilă, moartea inevitabilă
munca, undeva între
(luntre şi punte m-aş face
să nu mă mai duc
a) la serviciu
b)nicăieri
pînă cînd
nu încep cu adevărat şi nu termin
renovarea
mea radicală
pînă nu mă refac.
... fac eforturi supraomeneşti, dar încununate de un succes deplin, să mă feresc de eforturi, căci orice efort, oricît de mic, mi-ar fi în momentul ăsta fatal.”
eu prefer:
'Efficiency is intelligent laziness.'(David Dunham)
sau (si mai bine!):
'I like the word "indolence." It makes my laziness seem classy.' (Bern Williams)
(mai ales k habar n-am cine-s domnii astia 2, & mi-e lene sa-i caut...)
ps cuvintul de verificare: 'igglypic'!?
alexandru, Lucrarea e gata de juma de an. nu pot trăi totuşi în lumina unei glorii apuse :)))
(mulţumesc pentru gherguţ, îmi place poemul ăsta. mai ales că are intro de cheloo :))
leo, bern williams e mai tare, la el lenea e "classy", chestie care-mi convine. şi uite ce-am mai găsit, tot din zicerile lui:
“The average man will bristle if you say his father was dishonest, but he will brag a little if he discovers that his great-grandfather was a pirate.” :)
m-a amuzat sa citesc aceste 'bons (ha!) mots' ale contelui (robert) de montesquiou (luate dp 'dandyism.net):
"He couldn’t abide bores and when one fatuous old dowager blocked his way into an art exhibit with an exuberant “Ah, mon cher comte, comment allez-vous?” the “cher comte” answered, “Très vite, madame!” and beat a hasty retreat.
When one parvenue hostess tried to wheedle him into procuring her an entree into a particular salon because, she said, it was so exclusive, de Montesquiou snorted, “Impossible, madame! For the moment you appear there, it will cease to be exclusive!”
Kate Moore was making munificent gifts of money to certain people who could get her into soirées in the upper circles. When she died, the kind silly woman in a number of legacies remembered generously those who had managed to hoist her up a rung or two of the society ladder. Montesquiou’s comment was: “Mrs Moore has departed from life as she would from the Ritz, handing out tips.”
Robert de Montesquiou asked a Jewish banker to lend him some jewels to wear for a costume ball. The banker politely excused himself on the grounds that the pieces Montesquiou wanted were family jewels, to which the count coldly commented, “I knew you had jewels. I didn’t know you had a family.”
;)
ia uite ce-ţi dau la schimb:
http://blogs.nybooks.com/post/342897521/the-persistent-pleasures-of-eric-rohmer
:)
cum stii tu ce-mi face placere... ;P
te pup cu foc din tara de foc, unde noptile sint albe (la propriu!)
ps cuvint de verificat = 'lexocist'!?!
Trimiteți un comentariu