p.d.s. f.p. & p.j.

dragă pobby, n-am să fac pe nebuna şi n-am să insist inutil. sper doar că o să-ţi revină repejor cheful de bătut mingea prin cartier şi că o să ne-arăţi şi nouă ce-ai mai scris pe şerveţele cât ai stat în casă. până atunci, viaţa continuă aşa:

Sufăr, Lidia, de teamă de destin.
Cel mai mărunt lucru din care poate
Năvăli o nouă ordine-n viaţa mea,
Lidia, mă terorozează.
Fiece lucru, oricare ar fi el, ce schimbă
Cursul plat al existenţei mele, chiar dacă
În ceva mult mai bun ar fi s-o transforme,
Întrucât este o transformare
Îl urăsc, nu-l doresc. Bine era dacă zeii
Ar fi hotărât ca neîntrerupta mea viaţă să fie
O câmpie teşită, ce se întinde molcom
Până la capăt.
În acest caz nicicând n-aş fi aspirat la glorie,
Nici n-aş fi aşteptat de la alţii iubire sau numai stimă,
E suficient ca viaţa să nu fie altceva decât viaţă
Şi e destul ca eu s-o trăiesc.

26-5-1917

(ricardo reis/fernando pessoa, ode şi alte poeme, paralela 45, 2004, trad. de dinu flămând)

la care merge foarte bine:



(dacă la rochefoucauld ar fi avut twitter, probabil că l-ar fi folosit aşa cum îl foloseşte şi alain de botton: http://twitter.com/alaindebotton. mersi, mala:)

(şi poate vreţi să citiţi în avanpremieră un fragment din cartea lui patti smith despre iubirea ei şi-a lui robert mapplethorpe. just kids. sau cum să fii boem când ai 20 de ani şi new yorkul e doar puţin mai mare decât tine:

We lived on day-old bread and Dinty Moore beef stew. We hadn't the money to go anywhere, had no television, telephone or radio. We had our record player, though, and drew back the arm so a chosen record would play over and over as we slept.)