animale

Animals from Gem Club on Vimeo.

în jacco's film, un scurt olandez simpatic rău, jacco povesteşte care-i treaba cu orhideele carnivore, alea care imită albina ca s-o poată mînca (şi care mă fascinau pe mine cînd eram mică şi mergeam la sera din grădina botanică. plantele carnivore stăteau în spatele unui geam de sticlă, încuiate cu un lacăt şi trei lanţuri groase). întrebarea lui jacco, frumoasă cît un p.d.s.: cum se face că planta ştie cum arată albina?

două zile la iaşi. mi-e aşa de bine, ca şi cum aş putea să mănînc porumb copt două luni la rînd, fără oprire.

şi acu p.d.s., din antologia poeziei chiliene (ed. univers, 1980, trad, darie novăceanu)

Femei
de Nicanor Parra

Femeia imposibilă,
femeia de doi metri,
doamna din marmură de Carrara,
cea care nu fumează, nici nu bea.
Femeia care nu vrea să se dezbrace
din teamă să nu rămînă gravidă,
vestală invincibilă.
Cea care nu vrea să fie mamă de familie.
Femeia care respiră pe gură,
femeia care merge
virgină pînă în camera nupţială,
dar reacţionează ca un bărbat.
Cea care s-a dezbrăcat din simpatie
(pentru că o încîntă muzica clasică).
Cea cu părul roşu, cea care a plecat pe brînci,
cea care s-a dat numai din dragoste,
domnişoara care priveşte numai cu un singur ochi,
cea care se lasă posedată
pe divan, al marginea abisului.
Femeia care face pe adormita
(bărbatul o luminează cu chibritul),
femeia care se dă pur şi simplu,
pentru că singurătatea, pentru că uitarea...
Cea care a ajuns la bătrîneţe fată mare,
profesoara mioapă
secretara cu ochii cenuşii,
domnişoara cu lentile palide
(ea nu vrea nimic de la falus).
Toate aceste walkirii,
toate aceste matroane respectabile,
cu buzele lor mici şi mari
or să termine
prin a mă scoate complet din balamale.

bucuroasă de cunoştinţă, domnule nicanor. îmi place numele nicanor, am să-l iau pentru mine.

şi o pasăre. o pasăre pe care o cheamă martina.